gelozie

se mișcă greu de la o vreme

noaptea, în somn,

cineva

îi tot fură bricheta și femeia

îi lasă un fel de despăgubire,

asigurarea că ...

„... nu ai de ce.../ totul nu e decât.../ o să.../ poate n-o să.../ doar pentru asta.../ numai că...”

înghite aerul ca pe o boală incurabilă,

ghemuit în ștreangul întunericului,

își pierde irisul,

simte cum verdele se împrăștie pe ecranul spart al unei fețe

(de mult nu și-a mai activat screensaver-ul,

nici rândul la coada „aia”)

tușește înecat în fum și obsesii

pentru el

Dumnezeu Însuși a devenit o problemă, „marea problemă”,

nodul în papură,

cuiul lui pepelea pe care

conștiincios și-l bate în tălpi

(de ce nu-l oprește nimeni??!!)

se mișcă greu, aproape invizibil, anodin și neînțeles,

– un erou –

tușește, se îneacă, înghite

ceva imposibil de definit...

adoarme pe crucea albă

ca un prunc fără memorie