Poezie
nu mai pot plânge
1 min lectură·
Mediu
văzută dintr-o altă galaxie,
colectivă, solitudinea noastră pare everestul pitic și bolnav,
doliul prelung și hipnotic iscat din scrumul târziului
cineva își lipește respirația de gorgan:
biserici întemnițate,
cenușa trupurilor,
agonia îngerului...
omul nu mai bineplace Domnului,
arhanghelul nu mai binevestește,
lumina nu mai binesosește...
durerea nu dispare, nici măcar nu devine mai surdă doar acoperindu-ți urechile
martori cu acte în regulă ai propriei rătăciri
păianjenul devorându-și pânza – chipul adamului strangulat în iubirea-de-sine
o pasăre lovește cu ciocul în geam
umărul nu mai găzduiește travaliul silabelor înspre lumină
nu mai pot plânge
001.321
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “nu mai pot plânge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14090263/nu-mai-pot-plangeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.