Poezie

șoc sezonier

2 min lectură·20 martie 2016

Mediu

verdele crud se propagă-n miocard

avem nevoie urgentă de transfuzii, radiografii, implanturi,

noi, liliecii grotei,

perfect claustrofobi,

în centru de licheni și mușchi ne-așternem paturi joase,

comod să supraviețuim

indiscret, ne zdruncină resorturi, măruntaie, un galactic soare,

big-bang nerușinat

mii de atomi ne bat cu pumnii-n căștile de fier și-n nepăsare,

fotonii-spiriduș, îngeri de gardă,

ne poticnim în netedul șoselei ca-n pânze de păianjen

noi, cei atât de îmbrăcați în întunerici,

pictați în tonuri de subsoluri, de târziu

o buburuză este mult prea roșie

și un bondar mult prea pufos și mult prea viu

și de ce zgomot face tulpina violând al rădăcinii sfânt culcuș,

iar apa duce către nesfârșit,

țărâna freamătă...

compromise timpanele în mii de decibeli

să fie liniște ca-n schit,

ca-ntr-o pierzare, ca într-un sfârșit

ne intră-n oase iarba ca un drog

vertij și febră, delirăm

ne doare non-șalanța mugurului,

cerul de aripi,

zborul din frunze,

cuvintele-poem ce-mping ferestre peste ziduri

în noi spitale se proclamă,

de carantină stări și agonii,

mărunți și lași ne-ascundem în culise,

ne punem care mai de care măști, cătușe și belciuge

în mii bolnave, false reculegeri,

habotnici, neînțelepți, fardați și goi, dorim să hibernăm

de paradis nu avem fețe,

nici de umbra lui

001.236

Daniela Luminita Teleoaca. “șoc sezonier .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14089790/soc-sezonier

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.