Poezie

Dihotomii

1 min lectură·22 ianuarie 2016

Mediu

Unii trăiesc din tot sufletul:

Până la amuțire. Până la neant. Până la non-eu.

Iubesc și urăsc.

Mângâie și lovesc.

Murdăresc și sanctifică.

Trec din

Bordeluri în catedrale.

Sunt demoni și îngeri,

Masculin și feminin,

Nou-născutul și dătătorul-de-mână-cu-moartea

Se apropie de solii Celui Veșnic

Deșirați, în cercuri se prăbușesc.

Împărați și cerșetori.

Dezmoșteniți-privilegiați.

Azi își amintesc cu fervoare

Restricționând amnezia

Dând undă verde infinitului

Mâine uită grabnic

Din precauții pur cosmetice. Igienizante.

Trăiesc hedonist și fac morminte

Cu gurile larg deschise înspre sine

Alunecă extatic și agonic

Nu au timp să-și potrivească mimica-n oglindă

Doar există

Adoră cuvintele le îndeasă mai apoi

În gări nesfârșite în așteptări anxioase

Cu fețe prelungi ca niște semne de întrebare

Asta

Până-n ziua în care

Cuiva cu imaginație fecundă

I se face cu adevărat dor

Atunci

Iartă neîntârziat deschide primește

Toate spațiile vide pe o stradă ad-hoc creată

În intervalul dintre nimic și ceva

Acolo în căldura propriei inimi ca-ntr-un șemineu

Se dă ora exactă. Se trece la un timp neoficial.

001.211

Daniela Luminita Teleoaca. “Dihotomii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14086913/dihotomii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.