Poezie
ieșirea din poveste
1 min lectură·
Mediu
lumina doare
soarele alb sparge ritmul din piept
descompune intimitatea în văzul excizant al exteriorului
nu am decât o secundă să-mi camuflez anxietatea
trupul-suflet cu mii de noduri și cicatrice
podul imaginar
povestea noastră albastră și rotundă
primăvara ce nu mai pleca
sunt punctul sălbatic domesticit doar parțial
niciodată aparținându-mi în totalitate
în fiece noapte hipnoza pune în loc de mine
văgăuna în care abrupt se strecoară altcineva
fără niciun fel de scrupul
îmi ia în posesie timpul liberul-arbitru religia și
nu știu cum îmi arată chipul când plec așa departe
nici gândurile îngerului ce mă priveghează poate
nici pe-ale șarpelui mereu neadormit
cactușii cresc perpendicular pe linia vieții
nu cer apă doar lacrimi și puțin sânge
îmi amintesc
eram fericită
priveam iarna într-un cristal
litere alungite desenate simetric
brațe imense se jucau
îmi înlocuiseră singurătatea cu
o fereastră:
spovedania cerului flatat
în fulgii de nea
... și mă întreb
ce-i de făcut când ai ieșit din poveste
001.285
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “ieșirea din poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14085817/iesirea-din-povesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.