Poezie
modus sentiendi
1 min lectură·
Mediu
ca atunci când timpul se face vreascuri-vreascuri
și alunecă prin lume mecanism uman dezasamblat
dislocat și străin
repornit mai apoi de o mână/ imaginație nu prea iscusită
(și de-ai putea măcar să-ți dezmorțești obrajii la fumul lui înecăcios...)
oare ale cui păcate le ispășește?!
pe-ale eternității celei fără de nume
pe-ale orei ce n-a mai știut să-și numere minutele
pe-ale nisipului searbăd fără vocație de măsurător
rătăcit printre ustensilele de joacă ale unei fetițe de 4 ani...
pe-ale propriei vanități și trădări neasumate?!
ești masochistul sadic
îl prinzi de umeri și-i scoți de sub axilele galbene
ca dinții unui tabagist
cârjele
subit îl compătimești
îl aduni în căușe improvizate ca pe o apă risipită
îl lași să cadă în propriul sânge ce sta să se răcească
înțelegi că era timpul tău
tragi oblonul și pleci puțin
001.409
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “modus sentiendi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14069558/modus-sentiendiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.