Poezie

în umbra ei

Mama

2 min lectură·17 februarie 2015

Mediu

acolo în brațele uriașe ale Mamei e cald și e bine

pământul e mic încape într-un inelar

în degetul ei subțire-trandafiriu

și cerul se adună undeva pe aproape

n-a fost niciodată altfel

acolo sus auzi primul când se apropie furtuna

sau vreo explozie solară un naufragiu stelar

nu-ți iei nicio măsură de precauție

știi că totul este rânduit să fie bine

și te strângi mai adânc lângă inima ei

diminețile cresc direct din obrajii Mamei

nu ți-e niciodată teamă să te trezești cu nopțile-n cap

și nici când soarele stă să apună

are Mama grijă să rămână suficient timp pentru toate

pentru-o lacrimă ce părea că nu se mai oprește

pentru o fereastră izgonită din perete

pentru un bol de lumină exilat în umbra podelei

pentru o mână de cuvinte desperecheate

agonizând în materia neîncropită a sentimentelor

când vine câte-o vară secetoasă chipul ei

pojghiță transparentă miroase a scorțișoară și

răspândește răcoare întinzi mâna prin odaia ovală

se deschid oaze nebănuite

oare ea Mama știe toate acestea?!

și simți cum trupul ei crește în rând cu trunchiul abrupt

ce nu-și uită niciodată izvoarele

la gât poartă salbe de luceferi

cu apă de rouă îți mângâie crăpăturile din palme

te descântă te renaște nu obosește

numele morții îl porți brățară la încheietura mâinii drepte

nu-i simți povara doar răsuflarea caldă a Mamei care

știe mereu să cheme primăvara atât de firesc

ca și cum și-ar striga pruncul pe nume

001.366

Daniela Luminita Teleoaca. “în umbra ei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14065743/in-umbra-ei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.