Poezie

se poate și așa

2 min lectură·6 februarie 2015

Mediu

cuvintele-astea sunt calde încă

aș putea să-mi fac din ele un trup nou

un suflet mai potrivit în care

să nu mai respir atât de înghesuită

să pot trăi mereu atunci când tu pleci

și nu mai vii decât așa întâmplător

cum accidental se ivește o primăvară goală

în ierni pătate care-au uitat să ningă

cuvintele-astea ar putea să mă acopere

ar fi veșmântul meu în dimineața rece

când piatra se sparge și zgribulită pasărea

a uitat să mai cânte. geme doar. mă agonizează

.... sau veșmântul care-mi acoperă inima

precum un strat de zăpadă sub care germinează verdele

în lumina polară aripile s-ar desface ca niște umbrele

aș alerga cu mâinile aruncate-n jurul gâtului tău

m-aș pierde de mine cea atât de săracă atât de întunecată

aș purta în păr șuvițe de cer distilate ca pentru zbor

m-ai striga pe numele acela de la început. ți-aș răspunde

într-o limbă care doar adună și iar adună... adună... adună

cuvintele-astea-ar putea fi sfeșnicul la lumina căruia

să încolțească semințele. mirabilele. s-ar face uriașe

că timpul nu ar mai avea loc de ele. într-un final ar abdica

și tot cuvintele-astea ar putea fi mormântul meu viu

în pântecele lui aș crește țărână fertilă pentru mai târziu

te-aș aduce și pe tine...mereu... mereu... mereu

001.454

Daniela Luminita Teleoaca. “se poate și așa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14064961/se-poate-si-asa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.