Poezie

timpul ăsta...

1 min lectură·3 februarie 2015

Mediu

timpul ăsta vine de undeva dintr-un loc în care

eu nu am mai fost decât înainte de a mă fi născut.

mă ajunge din urmă cu un sentiment aparte

în scheletul căruia intră praful, dar și mireasma stelară,

când prematur zambilele dau în floare lângă gleznele mele

contorsionate și albe ca o cochilie din fildeș. acolo

îmi depun surâsurile, neliniștile, solitudinile interferențele,

lângă gleznele mele tainic-sfios vorbitoare într-un pas încremenit,

atunci când tu te aplecaseși să mă cunoști (și) altfel.

timpul ăsta are un glas al lui care prinde. nu mai eliberează.

când mi-a pătruns simțurile, am ieșit din mine:

de deasupra nu eram decât o umbră relativ fosforescentă

pe lângă care se perindau și alte asemenea umbre într-un ritm

aproape identic, inconfundabil. văzut din afară, trupul meu

se unduia cu obstinație către al tău. nu voia să-și păstreze calea.

alcătuiam cercuri concentrice și ne îmbălsămasem mâinile

pentru a nu cădea încă – luturi grele – în țărâna arsă.

.... și totuși timpul ăsta ne înserează în mod constant fețele:

ne e din ce în ce mai greu să înflorim, să ridicăm aripi.

acolo, în creștetul lui, păsările roiesc precum viespile,

inciziile lor lasă urme în minuscule palme scrutând paradisuri

001.180

Daniela Luminita Teleoaca. “timpul ăsta....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14064757/timpul-asta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.