Poezie

întâlnire

1 min lectură·29 ianuarie 2015

Mediu

timpul se deșira îl vedeam cum cade mărgele firave

sub dalele albe își căuta adăpost de ochii noștri

ieșisem de sub el în priviri ningea mir în diademe

ca un strop mă strângeam în palmele tale

de acolo tu vedeai marea pribegiile răsăritul apusul

simțeai zvâcnetul tălpilor mele goale în corăbii din lemn

naufragiații aruncau sticle și sperau... sperau

într-o bună zi furtuna era doar un vis pierdut

brâul curcubelului încingea chipuri dezrobea sentimente

răsuflarea mea odihnea pe umărul tău cât o casă

îți creșteam diminețile silențios-enigmatic

nu-mi era teamă să-mi las numele pentru o clipă

să se despartă de mine să-l reprimesc mai apoi primenit

diafană mâna ta îmi lega trupul în scoarța groasă

purta scări dincolo de pământ revărsată în mine

gura ta se prelungea în suspinul venit dinspre celelalte ape

ca un ecou ce știa pe de rost toate copilăriile noastre comune

toate cuvintele și tăcerile neumblate de pașii profani aducători de trecere

ne ploua în creștet grădini suspendate din inimi

aripi încălzite în adierea șoaptelor sori între cer și alt cer

nicio întrebare liniștea mângâia bătăile negrăbite

ale timpului lăuntric în care nu mai eram prizonieri

001.330

Daniela Luminita Teleoaca. “întâlnire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14064454/intalnire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.