Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dacă ar fi să...

2 min lectură·
Mediu
dacă ar fi să dau un nume acestei tristeți
atunci i-aș spune zbor. zbor predestinat nesfârșit amânării
corabie fără pânze în care mateloții în loc de chip poartă
resemnatele pierdutele aripi încremenite în ceruri albe
care plâng sânge. desfac răni crezute ascunse. cauterizate. se adună
și compun acele molozuri din care nu renaște Phoenix
liniștit alunecă de pe obraji în sticlele translucide
ale clopotelor din piept ruginite în tăceri ancestrale
... copilărie peste care ai trecut ca și când nu ar fi existat
(oricum nu ai fi avut prea mult timp de ea. oricum era dintotdeauna târziu)
te-ai trezit într-o bună zi pe lume într-o zi de 13 și ți-ai văzut ridurile
săpând adânc pereții feței tale de pitic buhăit
jumătate om jumătate pasăre. jumătate cer jumătate țărână
o combinație aparte între prădător și pradă. între noapte și zi
între iubire și polul opus al acesteia. între tine și netine...
ai crezut că așa trebuia sa fie nu ai protestat prea mult
te-ai luat ca atare și ai început să dechizi rând pe rând porți
repede le închideai la loc. aveai să revii puțin mai târziu
nu te mai întorceai. râul curgea înspre izvoare și tu deveneai
din ce în ce mai bătrân că de-abia te mai recunoaștai
după semnul acela din palma dreaptă despre care cândva
o țigancă fată mare îți spusese că te cuprinde în tot ce era al tău
și tu ai crezut-o pe cuvânt deși nu înșeleseseși prea mare lucru atunci
azi ești din ce în ce mai sătul de masca ta de saltimbanc imperfect
cu nicio vocație real definită darămite trăită. tragi un fum de țigară
oftezi încet și apăsat ca și cum ai apăsa pe trăgaci. și ținta e-n pieptul tău
ai început să așezi pe hârtie litere. lângă ele gânduri
ai căutat și câteva sentimente dar parcă nu știai cum să le aduni
te-a adunat pe tine ea tristețea într-un ungher unde lumina
pășește sfioasă să nu ofenseze sobrietatea cu care înțelesurile frânte
se prind de epiderma ta ca de o matcă. nu-ți mai dau drumul
până când nu te declari cu totul al lor... doar să închid ușa
– le spui cu glasul fărâmițat și te-ntinzi alături de ele
iar începe să se-ntunece prea devreme...
022084
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
373
Citire
2 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “dacă ar fi să....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14063939/daca-ar-fi-sa

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Descrii o specie nouă de om, care posedă o parte din elementele oamenilor actuali, și anume : jumătate om, jumătate pasăre, jumătate cer, jumătate țărână, jumătate prădător, jumătate pradă, jumătate noapte, jumătate zi, jumătate iubire și jumătate polul opus al acesteia, jumătate fericire, jumătate nefericire, jumătate ego, jumătate non-ego.
Înțelesurile frânte în neînțelesuri, debusolează sobrietatea, care poartă în ea cu mândrie și demnitate, vigilența și exigența, confruntate cu umilința și superficialitatea.
O poezie ce curge maiestuos și genuin, ca un fluviu.
Felicitări !

0
@daniela-luminita-teleoacaDT
... chiar daca "se ascunde" in anumite momente, tot in noi este (ne este imanenta), pentru ca ea constituie dorul acela dupa zborul ispititor, adesea amanat, dar niciodata uitat... Nostalgia de a ne apropia de cer... Multumeec mult, Razvan! Ganduri bune, D.
0