interacțiuni pozitive

... și ai tresărit atunci când eu ușor aplecată peste clipa de acum

ți-am citit copilăria. te-ai lăsat mai apoi povestit de mine.

pe de-a-ntregul. fără să ripostezi. fără măcar să completezi. o scenă.

un decor. un cuvânt. o silabă. un grafem. o inflexiune a vocii. detaliul de la mâna stângă

sau nepotrivirea dintre tine și tine atunci... la un moment dat

când ai declarat război lumii întregi, mai puțin mie...

ai înțeles că eu aveam nevoie la fel de mult ca și tine de poveste

că nu puteam să ființez în ea dincolo de fruntea ta palidă și ageră.

lucioasă și neiertătoare ca privirea unui vultur rătăcind intenționat peste creste

și care nu-și dorește să revină mai devreme de a fi descoperit în sfârșit

asfințitul cel adevărat. nepărelnic. încrustat într-un cuvânt nearbitrar

recompunând lumi fărâmițate ce de mult nu mai așteptau învierea

creșteam odată cu tine și ne făcusem culcușuri simetrice complotând

cu privirea șireată a soarelui topit după umerii noștri negoi. diafani.

... din primele frunze adunate pe ochi mari și deschiși. bine ancorați

cu ingenuitatea primei lacrimi apărute doar ca să oglindească-n ea

ploaia-nmiresmată de la tropice. niciodată ca să doară.

și ai înțeles din nou cât de mare e dorul meu că aș putea să lovesc țărmurile

cu fruntea mea palidă și ageră de maree neîmblânzită decât de vocea ta

... că nu aș da înapoi niciodată să te povestesc iar și iar la nesfârșit chiar până acolo unde

orizonturile se sparg de barba înțeleaptă a lui Dumnezeu și mai departe de atât