atac de panică

și eram convinsă că oricât de mult m-aș strădui

nu voi mai putea găsi nici măcar un cuvânt apt să mă exprime

cel puțin afectiv

atunci lâncezeam. construiam în vis arce din ceară.

la primul soare se topeau. curgeau în bezna deznădejdii mele.

căutam prin dicționare și arhive cuvinte sensuri scenarii rosturi

care să mă întruchipeze

vorbele banale o luau razna eu odată cu ele. capitulam.

ieri am deschis fereastra. am chemat sentimentele. Ideile. conexiunile dintre ele.

te-am chemat printre rânduri nepotrivite și pe tine:

cărțile mele doar blancuri prin care insidios respira

neputința de a mă exprima pe mine așa cum sunt. acum și aici.

apoi am luat o pauză

mi-am acordat circumstanțe atenunate

și chiar nu am mai vrut să compun nimic cu ele… cuvintele.

le-am lăsat deoparte. le-am abandonat. le-am ignorat. le-am renegat.

bolul cel mare și negru al ingratitudinii mele creștea pe trunchiul lor al cuvintelor. mă soma

eu mă țineam de pereții clipelor tale dăruite necondiționat mie

încercam din răsputeri să nu mă pierd

aseară am adormit. am pus capul pe odaia dimineților noastre de altădată.

în puful pijamalei mele a înflorit un ghiveci în miniatură de silabe nebănuite.

clapele pianului mă îndemnau să desăvârșeșsc conținutul

cu bărbia în piept refăceam drumul pe care îl credeam rătăcit

în salbe agere de foc m-am lăsat invadată de ele:

cuvintele-sentimente cuvintele-idei cuvintele-conexiune

în irisul șoaptelor mele se oglindește din nou chipul tău

deschide ușa: ploaia tocmai s-a oprit. curcubeul stă să apară.