devorator

și așa cum stau cu coapsele pe genunchii tăi sângele meu

face salturi letale în arterele tale în mii și mii de furnicături adrenalizante

frica îngheță în tine ultimele resorturi masculine. încerci să te aduni. să ripostezi.

te ghemuiești pe colierele de la gleznele mele. subtil le implori înțelegerea

mai apoi înțelept te abandonezi lor și zaci neputincios înlăuntrul meu

zvâcnetul panterei îți inundă tâmplele dislocate

mistuite aduc ofrandă pământului. trupul tău cântărește mult prea greu

vocea răgușită sparge nelumesc tăcerile într-un vuiet agonizant

hipnotizați ochii-ți alunecă în orbitele mele. văd pentru o clipă

prin sticla lor densă întregul delir din mine. irezistibil pentru tine

neinspirat te lupți cu lanțurile propriei voințe însă e prea târziu

tu încă n-ai înțeles că de-acum nu mai poți fi decât prizonierul meu

răvășite ultimele raționamente capitulează

pe cercul oval al otrăvii dulci pe care eu ți-o picur în vene

bei în extaz până la fund potirul de foc. și mai ceri unul.

nările mele îți înfierbântă simțurile așa cum aburul nopții cheamă

din adâncuri fiarele să-și revendice prada

mâinile tale schițează himere apucă stăpânesc în dansul lor haotic

scrijelesc în țărână chipurile noastre de altădată. doar umbre.

ultimul cântat de cocoș anunță miezul nopții

în măruntaiele clipei prezente seva înfierbântată curge în șuvoaie de lavă

incandescent ne acoperă fețele. ochii noștri se învelesc în ele

ca în niște prosoape țesute cu orificii imense prin care luciditatea evadează

doar buzele noastre adulmecă se pipăie în smoala propriei instinctualități

trupul meu dispare într-al tău. tu plonjezi pierdut în mine. nu mai opui nicio rezistență.

amorfă substanța care ne compune nu vrea să ne mai deslușească vreodată

înotăm în embrionul opac al tumultului ce ne-a amanetat fără milă

numai timpul trecerea lui va putea hotărî soarta noastră

până atunci ne complacem în starea creată