Poezie
cabaret
bâlciul deșertăciunilor
2 min lectură·
Mediu
încerc să mă recompun pe dinăuntru
îți văd chipul verde dilatat în masca ce străbate
cristalul paharului aburit cu gin fermentând în bule roz-vișinii
mă privești și tu… fără să mă vezi
difuzoare date la maxim sparg pereți și
tot ce mai întâlnesc în cale: sticle lămpi gheață inimi
ce bine ne simțim!
etichete multicolore ne sfidează provocator din vitrine supraetajate
toate marca moulin rouge
suntem la noi acasă în cartierul roșu
și dansăm french-can-can
deși de mult nu mai avem ținute adecvate
candelabrul cu sticlă murano ne invadează intimitățile:
suntem una și aceeași persoană... multiplicată
ela s-a lipit de jean
mirosul înțepător de after-shave și transpirație
o înnebunește
chicotește ușor
rujul ei gaj pe marginea transparentă a paharului
niciodată gol
geamătul ei visceral tolănit comod pe
genunchii generoși ai lui jean care
se întinde și toarce ca o pisică aristocrată
tocul pantofului mic atinge lasciv
dantela damascului abandonat mesei și
dezvelește genunchii rotunzi
cercei mugind pe umeri mult prea dezgoliți
își lasă ecoul în
ciorapi din mătase laura baldini
carnea fermă se zbate nedomesticit
în strânsoarea lor
fără sorți de izbândă
domnul gras cu fața uleioasă soarbe
dindărătul ochelarilor
ginul brun închis și
trupul voluptuos al dansatoarei de culoare la bară
discul ruletei rusești se învârte
în același ritm cu gâfâielile noastre așteptânde
agonie… extaz:
cine a pierdut? cine a câștigat?
trupul elei se mișcă în ritmul tacului
jean din spatele mesei de biliard
nu pierde nicio nuanță
dama de cupă sare din triunghiul conjugal
exasperată de domnul de tobă
“popa” nu cedează prea ușor
își pune roba și îi cheamă pe toți la penitențe
tăcere absolută: toți se abțin
opiumul ni se urcă la cap
visăm câmpii întinse de maci roșii
înotăm prin ele până la genunchi și mai sus
maci perisabili: toate idilele aici și acum se leagă
scoicile și melcii se răsfață în tăvi somtpuoase din argint
chelnerul ni le așează fără prea multă grație în față
eu încerc să fiu romantică
jean îmi face semn că nu are rost
mă resemnez și
las deoparte divagațiile metafizice
les grandes chansons d’amour
trăiesc clipa
001.627
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 347
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “cabaret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14055927/cabaretComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.