miraj

urcam alt deal avea şi el flori de trifoi pe trecute frunze micşorate de păpădie chiar şi gărgăriţe chircite rândunele repetând de plecare ploile săpaseră o potecă îngustă şi sinuoasă special concepută nu pentru tălpi de om trebuia să-ţi pui la încercare imaginaţia… timpul o biserică îşi subţia silueta turlele ei departe în ceruri îţi pierdeai echilibrul la poalele movilei lacul cu 4 lebede şi lişiţe tăcute pescăruşi vorbăreţi atât de vitali fanteziilor estivale în realitate sculptându-şi foamea în expresivităţi involuntare … ţigănci grase anume plătite de soartă să inducă în eroare le ocoleai… fantoma lor te acosta o vreme până când ajungeai la primul brusture pământul se clătina salahorii din amonte nu păreau a se sinchisi cine ştie? poate din cauza salopetelor grizonate şi ai fi vrut să fie dealul acela de demult parcă dintr-o altă viaţă şi lacul! lacul rotund din care aduna Tata peşti cu ochi de om în halăul cel mare şi-i aducea vii acasă