Reflecţii minore (36)

Despre diavol / drac Diavolul are mult de lucru cu sufletele curate, cei aplecaţi înspre cădere fiind prăzi mult prea facile, deci insignifiante. Diavolul / Dracul este acel şarpe biblic, în ipostaza sa de demon prototipic / universal, care l-a deturnat pe om de la Divinitate. Care îl va deturna. El este, într-un fel, constitutiv omului. Acesta există, mai exact, în stare latentă; depinde de om dacă îi dă sau nu drumul, dacă îl înăbuşă sau nu ca pe un netrebnic [în sensul etimologic al termenului, id est netrebnic „netrebuincios; inutil; care nu foloseşte...” [la Frumuseţe, la Realitate]. Singurul existând în afara ideii de Demon este Dumnezeu, în calitate de principiu prin excelenţă opozabil / opus. În creştinism această entitate este mult mai pregnantă comparativ cu alte religii, creştinismul fiind o religie mai lucidă şi, implicit, superior responsabilizatoare. Nu întâmplător a existat un iudă în scenariul mântuirii. În română, termenul drac trimite etimologic la latinescul draco, -onis „dragon, şarpe”. Despre facebook Într-o lume aşa de feizbuci(s)tă, mai este vreun loc pentru Iubire?! Dar pentru Dumnezeu?! Acest feizbuk – marea găselniţă a epocilor pseudoluminate – asigură alibiul perfect pentru multe, nu foarte de laudă. Despre pseudocreaţie Să pui chip. Să sufli. Să rezulte numai ţărână. Ţărână şi atât. Cu certitudine aici nu despre Dumnezeu este vorba!