Reflecții minore (12)

Orice iubire adevărată culminează în Frumusețe. Componenta seismică a iubirii este decelabilă în actul cu efect revoluționator. Ca să faci dragoste, musai trebuie să fii îndrăgostit. Dumnezeu o face constant, oricât de dezamăgit ar fi de întorsătura-spre-jos a propriei creații, adesea infantilă în ingratitudinile ei. Din iubirea abstractă nu se poate naște viață. Numai iubind fără măsură, vei fi demiurg fără să riști vreo blasfemie, nici altă ieșire-din-realitate. Soarele are nevoie de iubirea omului. Și copacul. Fereastra asta atât de închisă. Cuibul păsării. Mai ales golul dintre noi. Expansiunea universului este condiționată de iubire. Primul big bang a fost mijlocit de un grăunte de iubire. Acel grăunte se numea, ca și azi, Dumnezeu. Antidotul perfect la nimic este iubirea. Vindecarea de uitare tot prin iubire se obține. În fața iubirii, moartea se jenează de moarte. Doar iubind vom ieși din materie, cum fluturele dintr-o larvă. Adesea Dumnezeu ne iubește cu lumina stinsă. Și asta nu pentru că ar avea claustrofobie, ci numai înțelepciunea actelor discrete, demne de chipurile străluminate.