e 19. și dacă... e jurnalul de seară

sau poate numai rubrica ta personală în care cu maxim lirism (fără de scrupule?) îți așterni memoriile... afectivitățile !e lume cu vești proaste și sumbre umplută !coadă la lumină și tastatura pe care în lipsă de mâini... de imaginație ne lăsăm obosiți cu coatele !durere de neneglijat zăpezile se topesc întruna îți desenezi rotunjimea irisului minimă garanție a locului în orbită spaimă: dacă nu vei fi la înălțimea zilei dinainte?! dacă la fel de prost ca și ieri o vei duce?! autosugestie: nu dorești răul nimănui nici măcar ție –câte un oracol continuă să vorbească despre vocații masochiste– !atunci fie înspre ispășire totul să se oprească în timp util să nu-și iasă din fire copacul și tu să te poți regăsi lipindu-te de el e 19. jurnalul de seară/ rubrica personală această percepție figurativă a identității 2 sonante / lumină la etajul 9spre10 / gând de om în vârf de cuvânt / părere / la facultate: cursuri avangardiste... și totuși! tentația asta minoră –să te repezi să te prinzi– există!