cine ești?

o parte din mine... partea rătăcită... partea de care de bunăvoie m-am debarasat din egoism... din masochism... din comoditate silită de alții... de clasicul destin? și de ce mi-e teamă?! prea mult m-am obișnuit cu felul meu de a desemna lucruri ... lucruri și stări... de a fragmenta timpul nu pot/vreau cu tine să împart preaplinul intimității?! mi-e spaimă/ am în sânge frica de apocalipse... numai de fericire?! sau prea mult sunt a irealității a lumii de dincolo de concret? și dacă te-aș așeza în golul dintre mine și mine te-ai lipi ca și cum...? am avea 4 picioare... 4 mâni... 2 perechi de ochi... o unică inimă!? dacă te-aș renega... ai fi blestemat... poate doar m-ai urî... doar te-ai elibera umplându-ți formal existența cu o duzină de petice cu epidermă și moarte și totuși NOI există cumva prin autosugestie