sinceritate

uite vezi tu moartea nici măcar nu există este numai linia aceasta continuă invizibilă cu ochiul pe care sufletele curajoase își țin echilibrul și cântă întoarse în Copilărie au pierdut sentimentul tragicului orice încrâncenare nu-și amintesc de ce ar trebui să doară jumătate-viață-jumătate-altceva situarea dincolo de spațiul îngust al delimitărilor dialogul concret neîntrerupt vreodată... bunăoară eu așa de speriată cândva atât de deprinsă în ultima vreme să-mi ies din prea-mult-mine să-mi văd eul din punctul de vedere al totului celula infinitezimală fidel conducându-și pașii pe aleea ce prinde realitate în imaginație .... nici măcar nu există altfel cum aș vorbi despre tine și celorlalți nici prin cap nu le trece că tu ai putea fi mai-puțin-în-viață decât ei îmi spun... îți spun: numai oamenii răi ar trebui să se teamă și cred!