despre limite

o să stau ascunsă când din ce în ce mai frumoasă mă voi face mai ales când voi da de cuvinte exact așa cum se găseau ele în starea aceea de grație atunci când totul se reducea nesfârșit la virginitatea peisajului pe care niciun concept niciun referent nu îndrăzneau să îl atingă și sensurile pluteau deloc abstracte pline ochi / suflete fericite egale cu ele însele nu se găsise încă acel cineva histrionic posomorât cârtitor să-și îndese coatele să se tânguie că n-are loc de ele pe dată să proclame (dez)ordinea proprie o să stau ascunsă o să testez imboldul aproapelui de a da like-uri pe rețele de socializare doar la margine de drum la o șuetă o să-i simt bucuria când îmi va descoperi chipul nu așa de strălucitor de ieșit din comun indignarea numai nepăsarea când oglinda mea va reflecta altfel decât a lui o să-l înțeleg poate chiar o să-l iert o să mă înțeleagă poate chiar o să mă ierte: orice ascunzătoare își are limitele proprii când evidențele grăiesc de la sine