nu stiu ce-i cu mine

îmi plac oamenii buni am o slăbiciune pentru Suflet culeg rochii-ale-rândunicii și turcoazul cicorii în văzul celor atât de serioși atât de bătrâni contrariați de gesturile mele ratez tramvai după tramvai doar ca să înțeleg încă o dată cum doare galbenul de sânziene când Sfântul Ioan a trecut fără ca eu să știu îmi cer iertare dar astăzi exist înainte de „la început a fost Cuvântul” sunt înainte de orice început și altfel doare nu știu dacă îmi pot alege numele mama prietenii... neprietenii marea iubire și consecințele ei îmi place violetul să las ploile să-și facă de cap pe străzi acoperite de inimi mă tot bat pe umeri nu mă supăr când ei adorm eu de-abia mă trezesc același drum prăfuit de țară un petic dintr-o imaginație aceiași mărăcini pufoși în trandafiriu tandru piersici la nesfârșit pârguindu-se și libelule șopârle fantastice o pereche de picioare de copil espadrile albe-albe 5 înghețate... habar nu am ce-am făcut să merit toată această Minune...