și, totuși, accidental ne întâlnim

suntem doi străini, acei el și ea pentru care noaptea începe la ore diferite tot așa, primul pas odată ușa deschisă fiecare proiectându-și propria realitate, propria scenă, propria devenire nu ne chemăm pe nume ar fi ca și cum am ceda și nu e loc pentru intimitate punem între noi multe altele: ora-decalaj, pronume de depărtare, camera goală, nesfârșit prelungindu-și vidul în prăpastia personală sau doar o negație sântem fizicienii perfecți, candidații la nobel în a dilata distanțe în atmosfera rarefiată, nervos, timpul nostru se înjumătățește pe ritm de heavy metal monologul bizar ne ține legați, sado-masochismul teribil într-o înverșunată alternare de roluri: „care e cel mai tare?!” și, totuși, accidental ne întâlnim când la aceeași masă împărțim felia de pepene roșu, zăpada ascunsă din el, dimineața ce-ar vrea să apară, muzica aia dintr-o zi de vară când, pierduți printre ierburi, ascultam dov’è l’amore?! atunci începea totul... eu purtam ceva fantomatic alb-negru, o inimă bandajată să nu se reverse îmi uitam constant cheile când tu plecai rămâneam undeva pe dinafară. risipită în niște țesuturi. nu ale mele. vocea ta se auzea cu intermitență: erai deja bolnav (un fel de deficit energetic, poate, o banală chestiune de alimentare) frustrată, pasărea prevestea chipul tău începea să se fărâmițeze. devenea un puzzle. mozaicul prăbușit în propria-i eterogenitate. eu spuneam că e o apă tulbure, eu credeam în metafore, eu VOIAM să cred că nu e decât o iluzie optică, festa jucată de plusgradele de afară încerci să ieși din tine simt asta după zgomotul oblonului, după ceara crăpându-se să-ți elibereze vocea îți ghicesc prima literă, tu, prima silabă a numelui de altădată (întâmplător, o afirmație) nu știu dacă asta ne face mai buni, mai înțelepți, mai puțin nefericiți și totuși... pe dibuite înțelegem că „pepenele ăsta” nu și-a schimbat complet identitatea, nici harul de a declanșa memorii afective și mâncăm ne întrebăm: cum se poate termina o viață cu happy-end? unde este regizorul ăla care trebuia să taie secvența finală înainte de...? de fapt, de unde trebuia să începem cu adevărat?