Poezie
Stăteam așa culcată
1 min lectură·
Mediu
Stăteam așa culcată și mă întrebam
Si-n timp ce întrebarea alerga spre destinatar
m-am așezat pe locul verde de azi-dimineață
sau dacă mă mai gândesc, eu cred că
locul de azi-dimineață a venit cu mine și n-a mai plecat.
cert e ca mă întrebam
și-apoi m-am rătăcit și n-am mai știut ce
toate erau atente la întrebarea încă nepusă și leneveau pe locul verde
am uitat dar în locul uitării s-a născut părerea că
sunt mare ,nu mai pot să-mi ating marginile că uit pâna să le-ajung
cu poștalionul meu ramolit
sau nu sunt mare și-s mai multe
dracu mai știe că am pierdut firul gândului și nu sper să-l mai găsesc vreodată
încă un gând important ucis din neglijență
apoi m-am ridicat și-am scis aici
cu mintea așternută tot pe locul ăla atât de verde.
sfârșit.
033.342
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- daniela benea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
daniela benea. “Stăteam așa culcată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-benea/poezie/48003/stateam-asa-culcataComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Interesanta poezie. Sa mai auzim.