Aș vrea să fiu o floare albă,
Aș vrea să fiu un fir de iarbă,
Aș vrea să fiu un fluture în zbor,
Iar dimineața, roua de pe flori.
Aș vrea să fiu o lacrimă de dor
Ce tremura în ochii tăi spre
Nimic în viața noastră nu-i întâmplător
Am auzit aceasta de mii de ori!
Toți cei pe care îi întâlnim
Ne-ajută să ne desăvârșim.
Unii din ei, rămân în viața noastră
Alții-s grăbiți s-o
Cândva, voi fi un suflet de lumină
Lipsit de orice griji, de orice vină.
O să mă înalț ușoară către cer
Și o dată ajunsă sus, o să rămân la el.
Voi desena cu ochii fluturi argintii,
Ce vor zbura
Mă doare lacrima din pomi
Atunci când vântul rău i-apleacă
Și firul ierbii suspinând
Când talpa nemiloasă-l calcă.
Mă doare izvorul care curge
La vale,zbuciumat de dor
Că nu și-a mai găsit
