Poezii

Aș vrea să fiu o floare albă, Aș vrea să fiu un fir de iarbă, Aș vrea să fiu un fluture în zbor, Iar dimineața, roua de pe flori. Aș vrea să fiu o lacrimă de dor Ce tremura în ochii tăi spre

Nimic în viața noastră nu-i întâmplător Am auzit aceasta de mii de ori! Toți cei pe care îi întâlnim Ne-ajută să ne desăvârșim. Unii din ei, rămân în viața noastră Alții-s grăbiți s-o

Cândva, voi fi un suflet de lumină Lipsit de orice griji, de orice vină. O să mă înalț ușoară către cer Și o dată ajunsă sus, o să rămân la el. Voi desena cu ochii fluturi argintii, Ce vor zbura

Mă doare lacrima din pomi Atunci când vântul rău i-apleacă Și firul ierbii suspinând Când talpa nemiloasă-l calcă. Mă doare izvorul care curge La vale,zbuciumat de dor Că nu și-a mai găsit