Poezie
Cu aripile frânte
1 min lectură·
Mediu
Singur în pat, cu ochii-nchiși
Și-o lacrimă arzându-mi fața
Când mă gândesc că dimineața
Mă voi trezi din nou din vis
Nu pot să-ți spun ceea ce simt
Nici toate câte le gândesc
Dar crezi când spun că te iubesc?
Căci n-am nici un motiv să mint
Fac un efort și deschid ochii
Sperând că visu-abia începe
Împins de dragoste și sete
Mai fac un pas și mă apropii
Împins de-o ultimă speranță
Căci până să ajung la tine
Aștern în versuri și în rime
Ce n-am curaj să-ți spun în față
Dau tot ce am mai bun din mine
Și, crede-mă, mi-aș da și viața
Să nu mă prindă dimineața
Plângând, gândindu-mă la tine
Un fapt mai grav decât chiar crima
Căci mi-ai ucis orice speranță
Cum să îți cer a doua șansă
Când n-am primit-o nici pe prima?
Simt cum te pierd, încet, încet...
Deși n-ai fost a mea vreodată
Și chiar de nu ești vinovată
Iubito, nu pot să te iert
Sânt răni adânci ce încă dor
C-am suferit atât de multe
Astăzi am aripile frânte
Și totuși mai încerc să zbor
002.285
0