Poezie
Carpe diem
1 min lectură·
Mediu
Adormi cu lacrimi reci pe față… Asemeni unei șoapte-n vânt
A mai trecut o zi din viață, și vor mai trece până când
Eliberat de-un jurământ, un fluture naiv se-nalță,
Uitând de florile de gheață ce i-au purtat cândva veșmânt
Într-un tărâm cu arbori sacri, cât mai ferit de ochii minții
Ridică un altar din lacrimi, unde să-ți venerezi părinții
Prin obiceiuri și tradiții, frânturi de amintiri și datini
Nu idoli poleiți cu patimi, slăviți în psalmi și în inscripții.
A mai trecut încă-un minut și parcă simți cum te apropii
Mii de soldați sculptați în lut, pierduți în gândurile proprii,
Miresele-mbrăcate-n rochii, plâng soarta mirelui pierdut
O sabie înfiptă-n scut și-un câmp pe care merg doar corbii…
Știind că moartea nu-i decât viața privită în oglindă
Ai evadat din propriul gând, nu mai ești duhul prins în sticlă
Trăiește clipa ca și când întreaga viață e o clipă,
Sufletul pur și-un chip de înger, ai aripi… Zbori, nu-ți fie frică.
002.324
0