Fără titlu

O cântec de leagăn pentru un poet cu creierul programat perpetuum mobile în ciclul său „de reciclare”.

Cu drag,
Constantin

Constantin, iertată să-mi fie îndrăzneala, dar nu am înțeles ce ai vrut să zici cu cometnariul tău. Mulțumesc oricum de trecere și mă bucur dacă ți-a plăcut. Dacă nu...(:-\")

DAniel

Iertare, DAniel, astăzi nu sunt deloc lucid:)!

Deci, am greșit genul nehotărârii, în loc de \"o\" a se vedea \"un\", iar cântecul de leagă l-am desprins din \"închiderea pleoapelor\", \"culcaltul la loc\" și \"ceasul pus să sune\". Desigur, interpretabilitatea e un mare și poticnitor domeniu. Iar alura de pertuum mobile o văd în \"poetul ce zace în tine se ridică mănâncă și se culcă la loc
de fiecare dată...\"

Dacă nu îmi plăcea, nici nu treceam, nici nu comentam, așa că...

Cu drag,
Constantin

Acuma pricep și eu câte ceva, Constantine!
Mă bucur că mă citești și îți place ceea ce găsești la mine în pagină.
Da, cât despre interpretabilitatea acelor versuri...este uriașă. Însă te-ai apropiat bine.
Cu drag, DAniel.

cam ilizibil, poate din cauza abundenței de verbe și stări suprapuse. patch-work executat imperfect, mi se pare că ai scris și rescris textul până ai ajuns la o formă care să te satisfacă din p.d.vd estetic, dar ai pierdut din vedere ideea, pe care o pierzi.- te-aș sfătui să eviți abstracționările 60ciste gen \"mi-ai îmbrățișat gândul\". rămân totuși schela unui poem de dragoste și un vers fain : \"poetul ce zace în tine se ridică mănâncă și se culcă la loc\".

Nu, Olga, l-am scris dintr-o dată, nu am mai rescris nimic.
Doar am șters vreo două cuvinte din poema inițială. Atât.
Da, în unele locuri ai dreptate...perfecta, aș putea spune.
Mulțumesc că îți faci timp și pentru pagina mea, așa, din când în când.

Să știi că te aștept oricând că ești binevenită.
Cu drag, DAniel.

eh, ok, unele texte îți dau impresia asta, că sunt muncite sau prea îndelung premeditate:)