Mi-e dor

Iubito-mi este tare dor Și vîntul suflă-ngrozitor! Privesc în juru-mi, gol imens Și nu exista nici un sens. Mi-e dor de visurile noastre În negrul zărilor albastre! Și vîntul suflă înghețat Și corzile s-au încurcat. Mi-e dor de serile senine, De adevărul vieții-n sine, Vor bate mîine iarăși zori Dar cerul plînge azi cu nori. Mi-e dor și te iubesc cu patos Dar mă întorc cu fața-n haos Am înghețat și nu mai știu Cît timp mai am, de nu-i tîrziu. E frig, dar totul îmi convine... Iubito-ți este dor de mine? Mi-e dor... dar totul a-ncetat Și-n rămășițe-am înghețat. De-ai să mă vezi să plîngi rîzînd Ca să mă porți mereu în gînd. Prin norii nopții eu trăiesc Mă-nalț spre stele și iubesc... . Petroșani-Tg. Jiu, 08.02.1985