Credința mea

Ninge vesel către steaua Ce mă-mbie trecătoare Iar apoi sclipind vecernic Tainic moare. Plouă trist prin adormire Și din stele mai pier stele Salt credința de iubire Către ele. Teamă n-am, dar îmi e frică Și de frică-mi fac avîntul Și să fiu o stea pitică, Eu și vîntul. De prin sacra strălucire Steaua iarăși vrea să spună Tot ce-n vechea mea iubire Se adună. Și cu fală-n disperare, Disperarea se-mpreună E o taină călătoare, Noapte bună. Și mai ninge astăzi steaua Și mă-mbie și iubește Și sclipind la fel de vesel M-ocrotește.