Daniel Dăian

Acum realitatea nu are la bază nevoia apei de a te stafidiza...mai mult nevoia de nevoie și paradoxul îngropatului de viu...să aducă nou? În următorul volum. Promit

sa o luăm ilogic stimată domnișoară doamnă de ce cautăm logicul în brațe? le doriți pline cu degete cu pălmi cu mai ce...și mai scutiți vă rog bietul meu timpan de nichitisemele cerului și pământului...acum oricine șchioapătă altfel e al dracului de nichitian? un braț plin de simplitate este și va rămâne mereu al pruncului domniță....cât de logic trebuie să fiu oare...pentru că dacă ofer mură în gură unde mai este poetic în acest context de cuvinte?! iar piciorul și mama ce poartă la rândul ei picioare este un complex corespondat unei imagini existentialiste a născutului nenăscut. Dar vă promit că îi voi încărca brațele cu o sumă de pietre care de care mai pătrate pentru o bună păstrare a firului absolut logic al cititorului....
Reverențele mele de la început de la neînceput cu un capăt aproape gol de somn.

sunt complet de acord cu acestă căutare a motivului...însă el transpiră chiar din prima strofă...chiar îmi este ciudă că l-am elucidat de unul singur. Pe de altă parte expresiile încâlcite sunt doar răstunări peste cap ale unui simț simțit de măsură aruncată pe o parte a primei mele înțelegeri pentru iubita mea iubita lor iubita iubitelor...eu scriu iubitei mele până la ultima strofă...și o caut încă...caut
Mulțam fain de strecurare în aproape sufletul meu

Poetul asa respira...tu my friend de ce nu cauti expirarea si te rezemi îni pluralul neexprimat

In accepțiunea domniei voastre este un adevăr. Insă la mine somnul este ca o burlacă cu toate simturile adormite. Nu am dorit să diluez mesajul sau să il aduc în concret.E mai multvo trecere în revistă a unui simț de simțire.

Am ales forma ambigua neterminată îndepărtată de palpabil pentru o mai bună înțelegere a palpabilului doar din prisma ochiului. Mulțumesc pentru simțul ridicat de ochi.