Poezie
Tot singur ?!
1 min lectură·
Mediu
Tot sinur,
bolnav de singur,
cu gandurile impleticite,
cu unele sentimente vii
( in special cel de iubire )
ma strapunge o nemarginita dorinta
de a ma opri.
Intre ieri si maine,
intre a iubi si a fi iubit,
intre viata si moarte,
cu achii atintiti la stele,
ma gandesc cat de placut ar fi
sa fiu scafandrul oceanelor ceresti,
sau macar sa fiu iubit.
Eu,
animalul imperfect,
as putea deveni perfect
daca cineva m-ar iubi.
Indiferenta celor din jur
ma ucide.
Se spune ca a iubi
este supremul sentiment
pe care il poate simti omul.
Fals !
Nu a iubi te inalta
ci a fi iubit.
In asta consta fericirea omului.
Tot singur,
bolnav de singur,
cu gandul la persoana iubita,
am devenit ucigas al timpului
si dusman al orelor pustii.
In mine se da o lupta
intre sentimente si ratiune,
lupts pe care eu,
indiferent de metodele folosite,
nu o pot castiga.
Invins inca inainte de a incepe lupta
m-am resemnat.
Sentimentele
sunt mai puternice ca
ratiunea !
003046
0