Poezie
Eu, mortul viu
1 min lectură·
Mediu
Eu, mortul viu cu vise vanturate
Ce am urechile de viata saturate,
Mai plang cand e de ras in vita trista
Si cad caderea de cazut pa langa pista.
M-am inrolat in unitati stinghere
Ce se hranesc cu lapte si cu fier,
Mananc din carnea-mi propie cu gust amar
Si inca ma imbrac, dar prea sumar.
Am invatat sa rabd rabdarea cea rabdata
Si patima mi-e in obraz brazdata,
In sange-mi curge si imi plange visul,
In suflet s-a nascut deja abisiul.
Numai filozofia mai poate de ma-npaca
Cand inima a inceput sa-mi zaca,
Cand racla mi-a-nvatat numale mic
Si ma indeamna in ea ca sa pic.
Sunt neputinta norilor in vant
Si-am inceput sa ma rog la cel sfant
Sa-mi dea tot ce-i sa nu al meu
Caci nu vreai sa fiu demon dar nici zeu.
001.539
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Ciolacu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Ciolacu. “Eu, mortul viu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-ciolacu/poezie/7323/eu-mortul-viuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.