Poezie
Casnele trairii
1 min lectură·
Mediu
Cu ochii atintiti spre nicaieri
tintesc absenta de identitate.
(ce bine sa fii necunoscut)
Mereu cu gandul la un maine
si un ieri
traiesc un azi precum eternitate.
Muritorii, gafaindu-si destinul,
m-au transformat intr-un
golan intre pamant si cer.
In mine s-au nascut
deserturi pozitive
si exces de constiinta.
(desertaciunea desertaciunilor)
Merg pe malul apelor
de culoarea inecului
si sunt cuprins de o igrasie temporala
ce imi ingreuneaza trupul
trecator.
M-au afundat pana la gat
in nefericire
si sunt un vesnic bucuros
fara bucurie.
Ideile mele sunt obosite
cum crengile de salcii plangatoare,
iar singuratatea cruda
constientizeaza in mine
aspiratia spre neant.
(acestea sunt casnele trairii mele)
002310
0