Poezie

Zi cu ploaie

1 min lectură·19 august 2003

Mediu

Aud cum plouă,

afară se așterne o apă

peate cae nu se trece.

O ploaie de vară

conștientizează in mine

faptul că cunt

aproape un suflet.

Înrobit de vreme

trag necontenit jugul Destinului.

Cine a zis că nu exista destin

greșeste.

Pleoapele muncesc zadarnic,

prin ploaie nu poțiprivi prea departe.

Zac strivit sub osarta humii,

mă odihnesc lângă o piatră de hotar

și mă-ngrozesc:

sunt zile ca frunze împrăștiate-n vânt!

Mă gândesc și zac,

zac și mă gândesc

cum să-mi sugrum dușmanul.

Peste mine apasă tăiușul aspru a-l durerii

și conștientizez faptul că

urcușul până în pragul unui zeu

e greu.

Încă n-am înțeles îndemnul strîbun:

să bei ușor, din apă, numai cerul!

După ce voi muri voi spune așa:

mai vreau să mor odata.

(doar ca să fac in ciudă viații)

002.256

Daniel Ciolacu. “Zi cu ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-ciolacu/poezie/49431/zi-cu-ploaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.