Unui suflet...

Interesanta poezie.Aplecandu-ma pe latura incognoscibilului apriori, asta vizavi de lamentatia mea interioara, mi-am adunat toti neuronii si i-am pus sa gandeasca la ea.I-am chinuit, am tras de ei, atza i-am facut, dar tot nu am reusit sa gasesc ceva normal si comentabil.Mai exact, ai reusit sa ma convingi ca exista si ceva opusul poeziei si anume, antipoezia.Felicitari.Nu pot sa iti citez ceva pentru ca ar insemna sa o citez pe toata.Nu stiu de unde isi trage seva poezia ta dar sigur este ceva ce imi depseste imaginatia.Atatea combinatii de cuvinte incompatibile semantic ca in poezia ta mai rar, eu una nu stiu vreun precedent.Oricum, eu o sa iau o pauza, tu probabil ca, in valtoarea supremei competitii, auzi minunate voci, si, desi tu esti mic, moartea printre semnificatii te face sa mori dupa gratii, astfel ca secunda, de data asta orizontala, si-a darmat cortul peste trupu-ti mort.Cauza-buzele(pardon, bubele moi de printre firide).Sangele, dinauntru-afara in sensul mortii din cauza de sabii taietoare in doua fac ca sfiosenia sa fie prezenta.Mai departe nu mai stiu.Offffff...

\"Te lovesti cu trupu-ti mort
De secunda verticala,
O durere minerala
Si-a facut in tine cort.\"
>...de-i fi tu acel suflet,
sa-ti fie bine
de-i un alt,
sa-ti fie rusine...