Poezie
Copaci
1 min lectură·
Mediu
Scorburi cioplite-n fagi cu coaja amara
Ascund in ele mierea milenara,
Plopi-s goliti de frunza verde
Si-n oasele de om viata se pierde.
Lastari de salcie ce plange vesnic
Iubirea mi se arde-n sfesnic,
Frunze de vita vie, moarte
Imi trag desnadejdea de toarte.
Tulpina uscata de brad
Dupa moarte imi e cel nmai bun camarad,
Frunze de piersic si crengi de rachita
Sa mor mai repede eu le-as da mita.
Radacina cu frunze de dafin
Sunt singurul nas fara fin,
Ramuri de prun fara prune,
Alunec pe coji de alune.
Flori de mar, de cais si cires
Dorm vara intins pe un pres,
Iar iarna, pentru a avea cald si jar,
Bag pe foc trunchiuri de stejar.
Nuci fara miez din nuci fara frunze
Mi s-a prins iubirea in ale paienjenilor frunze,
Iar perele de par paduret
Au pretul mai mare ca al vietii mele pret.
Lamaiul cu frunza verde, amara,
Ma-nbie cu aroma-i in fiecare seara,
Castan, sanger si tei cu floare,
Nu vreau sa mor, dar viata imi moare.
012.194
0
X