Poezie
Noaptea felinelor calmate
1 min lectură·
Mediu
Ai pus pe tine rochia de nasturi
ce vor desfăcuți
Te-au agățat doi trandafiri în parc
S-au ales cu bobocii tăcuți
Parfumul tău miroase
cum tu miroși
Praf de nuanțe mate
pe lângă ochii tăi lucioși
Abur romantic
Fum aromatic
Un vin sălbatic
pe preșul cromatic
O lumină scăpată
de-un peisaj tomnatic
Tot îmi șoptești:
- Vei imita un astmatic...
Îți cedez nasturii, în timp ce
mușc de tot atâtea ori o mână de buze
- Știam că-ți place marea...
- Nu bănuiam că porți meduze
Mă scald printre nuferi cu capse
Peșteri cu coapse
Îți sec de oceane pământul
Îți las două izvoare
din ochii tăi stoarse
Îți plâng și pe umeri
Mai întâi îți zâmbesc între sâni
O să îți bată inima
după aer, la vecinii plămâni
Fii Eva mea
Sunt Daniel, îngropat de păgâni
O să-i legăm în lanțuri
Vom fi, pe rând, stăpâni
Eu cu tine!
Până când leii vor mieuna de rușine.
012.019
0
O poezie de dragoste decentă, împrăștiind un „abur romantic, un fum aromatic”, având concentrația unui pahar de „vin” plin jumătate cu sifon.