Poezie

O altă scrisoare pierdută

2 min lectură·13 decembrie 2015

Mediu

Te zvârleam în libertatea primei tale conștiințe

străinul pentru care uitai de cunoștințe

S-au agățat de tine atâtea alte conștiințe

Trăiai fără simptome de obișnuințe

Războaie lungi pe câmpurile nimănui

Firimituri de victorie ne săturau de zâmbete

Asfalt interminabil

Ne bucuram de pași prin iarbă

Beznă în sufletul trupului cu facturile la zi

Stările de bine mi le-ai sugrumat cu teamă

Aproape le omorâsem eu

Însă mă opream amintindu-mi de zâmbete

Se încheia tura de trai

Ne aminteam de doi idioți

Ambii hămăluind ca toți

Mai nepătați ca orice rai

Ne jefuiam pe noi

În fața unor hoți

Turnam betoane pe pânze de păianjen

șantier prăbușindu-se încontinuu

Coseam copaci cu fir de drujbă reciclată

Calup de aur cu spirit de cupru

Rugina mea – paharul tău de vin vechi

Perechea mea – eu doar cealaltă parte din pereche

Când mă loveam de tine

mă vindecam doar după externarea ta

Te rezemai pe mine

un zid nicidecum în calea ta

Căciula îmi stătea pe urechi și fără moț

eu neutru – tu număr cu soț

Plantam semințe în pământ steril

îngrijind sâmburi din copac viril

Așteptam recoltă îmbelșugată

plecam cu plasa împachetată

Copii cu maturități nedefinite și calități de părinte

Bătrâni cu abilități puerile și răspunderi împietrite

Eu îți sunt recunoscător

Tu ticsită de dor

00975

Daniel Bălan. “O altă scrisoare pierdută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-balan/poezie/14084820/o-alta-scrisoare-pierduta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.