Poezie

creionul Lui, tabloul Ei

2 min lectură·13 decembrie 2015

Mediu

Canapeaua fină nu-i decât un scaun ruginit și rece

Sentimentul – praf lovit de vânt, ca și rugina trece

Ea e noima ultimelor zile ale unui crud artist

El – un păcat tentant, nedefinit și trist.

E un moment în care vocile se sinucid pentru că simțurile coincid

Stânjeneala nu-și găsește locul, cârpele primordiale nu decid

Debutează poate unicul prilej de desfătare și candoare

Pe care ea îl aștepta de mult – e învelită în grandoare.

Își etalează cu rușine trupul gol, simțit deplin de palmele zugravului miop

Stimulată cu discreție de un fior prelins pe șoldul ei precum o dâră de sirop

Îmbrăcată-n catifea e pielea ce înebunește simțuri moi și pretențioase

E un creion ce prinde viață, rostul lui fiind să nască arte minuțioase.

Îl privește doar în ochi chiar dacă el evită nevoit privirea ei

Îl îndeamnă s-o atingă mai obraznic, chiar de nu-i în firea ei

Calcă pe dorință.. el e calm, atât de calm încât abia respiră

Sau se bucură prudent de liniște, e fascinat și o admiră.

Mâna lui pe trupul ei – creionul lui, tabloul ei

Foaie palidă și veche încă mirosind a lemn de tei

Tremur în privirea lui întunecată, toate simțurile concentrate

Erotism schițat cu aur negru, feminism, pupile dilatate

Brațe de artist timid și gesturi de bărbat cu doleanțe controlate

Material seducător, ușor amețitor – femeie cu emoții decoltate.

Foșnetul creionului o gâdilă pe nervul care naște afecțiune

Freamătul discret îl lămurește pe zugravul plin de atențiune

Poza creionată le zâmbește amândurora și îi îmbrățișează

Eu tresar cu un creion în mână.. ea visează.

001.101

Daniel Bălan. “creionul Lui, tabloul Ei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-balan/poezie/14084782/creionul-lui-tabloul-ei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.