Daniel Aurelian Rădulescu

Nicio femeie nu ridică ode la bărbat... Oare nu pot să înalțe fizic un uman? E doar o misandrie de handicapat Sau e-un refuz, o considerație de van? Vigoarea, forța, fiecare-i revolută? E

... cu mâinile întinse ex-terrice mesaje, pe planeta ninsă, mi-aștept mariaje. ... îs cu ochii spre cer poate am zbor, exil, veșnicul ce-l sper... efemer, e-ostil! .... alerg mult sub

Nu ai noroc, așa ți-e scris să fi proscris la orice joc. Nu ai un ban și-aduni nimic, câștigi un pic muncind în van. Nu ai o casă și-ai făcut multe, printre insulte, de mîna-ți

Sunt străzile goale de-o fostă eleganță Nu doar în veșminte ce n-au importanță, Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis În murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis. Sunt oamenii negrii de hăul

De m-ai lăsa să te iubesc Covor ți-aș fi, să calci, să zbori, Alei-n câmpii să-ți-mpletesc... M-aș face tot parfum de flori. De m-ai lăsa să te iubesc Ți-aș fi pe veci străjer, alai, De tot

Atot ce-i și de nu-i, nimic în veci n-ar fi, Mai mult și decât sânge, de părinți și de tine. O oază de sublim, de dar peste ce-i bine... Raza din negrul nopții și sorii toți, din zi. E tot;

Trăim o lume mercantilă, Cu sufletul vândut Satanei... Nebună de amor, febrilă La jilț și aurul coroanei. Ne clădim tot din egoism, Ne facem noi copiii copii Și rău-l dăm cu

... unicul, capodoperă cu adevărat, universală, o minune de penel și geometrie perfectă pe viu, în fața criticii lumii din toate timpurile... ... dovada în culori că suntem în jumătatea

La soare nu pot să privesc -Mi-ar arde văz instantaneu- Și-am mii de ani că-l proslăvesc; I-accept ardoarea-i, chiar de-i greu. Sunt în fragil de echilibru -Tratez orori cu indiferență- Mă

Într-o țară, a mea, unde-i cinstit delapidare, Unde omor, viol, hoțiile îs onoare… Printr-un oraș, într-o curte anostă, oarecare, În ghiveci de lut, prăvălit cald lângă o floare, Un ursuleț,

Minuscul pus pe-o ață-n fundă Să-nțepe sân pentr-o strigare E-atât de mic să dea profundă O dragoste... Mai bine-i mare! Chiar de-i cu ciucuri albi curați În amestec cu-nroșiri timide Mai

De câte ori fizic mă mut, gândul mă duce unde am fost; cum tot întreg n-am niciun rost și trup și minte... îs desfăcut. De neînțeles, sunt tot mai mult regrete –având, la ce-am negat- mister,

Ni s-a urcat burta la cap Și mâinile-s cu ghiuluri grele. Credința-a devenit păcat Și obrazul s-a-ngroșat de piele! Vedem prin ceață atât de aproape, Toți cataractici de interese; Copiii...

Mă uit la Regele Mihai cu sfiiciune; E ca o filă rară de istorie reală, Un adevăr gigant de-nțelepciune La țara ce mi-o pierd... Ce-i tot mai goală!... E ca și mine, răsărit într-o țărână Și

E atât de rară nașterea în viață, Înscrisă a ta ’ntr-un calendar comun, Aniversata zi, o dată ce-ți răsfață Steaua, propriul ”Ferice Moș Crăciun!”. J’attends passage non

's la pas, pe strada cu sens unic, Fără s-apăs adânc pedala, Căci am un simțământ lăuntric; Se circulă... tot alandala. Încerc să țin doar inerția, Să mă feresc de orice ”stop”; Să nu

Tu, Dorele, Toader zis, Cine dracu’ ți-a permis Din popor, ca ne ales Să-ți bați joc atât de des De ce-am câștigat prin noi; Infractori, hoții, gunoi Să înfunde pușcării… Și, din Iași,

Se plimbă uitarea prin minți dezgolite De cultul de carte, de dorul de-a ști, În frâu liber, d-avalma, l-adulți, la copii... Regină-n câmpii-n cenușii-nămolite. E ultimul strigăt, finală

Trăiesc o dramă și nu-s singur; Mă simt, cu-ai mei, dus în eroare De cizme cu carâmbi de ungur, Călcându-mi neam... Și nu te doare! Am fost cumplită suferință Să te aleg, din alte

Mă jur să vă blestem, pungași, Mă jur pe tată, mamă, Să vă despoi de piele... Lași, Să-mi cereți de pomană! Mă jur să vă blestem copii, Să n-aveți noi urmași... Să-i aveți morților de

Fă oameni, ce vă ziceți buni, Fătuci, flăcăi, mai maturei, Fără de carte agerei, Făcuți din gene de ne buni, Făloși de voi, așa degeaba... Făcături de-alde comuniști, Fărâme din tablou de

Lăsați-mă să strig, să răbufnesc și să mă audă toți Cei ce i-am cunoscut, le-am atins păr, m-am sprijinit pe umăr, Căci nu-i găsesc, nu știu de sunt plecați... a, nu, nu-s morți Să rămân un nebun

Oricâte explicații aș avea, -din cărți citite, știință câștigată- când stau pe mal și îl privesc cum curge, cum malurile-n piatră și în mâl distruge... E peste logică, de unde atâta apă? Am

”Săgeți” pe nevăzute Tăind se întrepătrund... Sunt doar un gând, Dar sunt recunoscute. ”Gesturi” pătrunzătoare Cu răspuns complice Rămân novice... În priviri întrebătoare. ”Atingerea”