Daniel Aurelian Rădulescu

Parcă și timp și vremi se reîntorc Și epigomismu-i iar înfloritor. Stupoare! Narcisirei bocind, din ițe își tot torc Aplaudaci hipnotici, mocirlind licoare... ... Vărsată zilnic tur, contra

Am retrăit gustul trădării așa cum e de fiecare dată; fără nicio avertizare. Mi s-a creat senzația de ”întâmplare” în mod voit, de-o manieră deșănțată proprie autoarei... exponent ororii. M-a

Ca să uităm... Nu se produce de la sine Chiar dacă gândul ne întoarce. Eliminăm, ce credem că nu-i bine Și de e rău, și lacrimă ne stoarce... Nu o vărsăm.. Să ținem minte... Ne dăm silința

... stau înconjurat în lanul de spice de gloanțele-boabe în vârfuri de bice... sunt pus ca să sperii furat de recoltă, dar furtu-i permis și drept la revoltă nu are plugarul, ce șira-și

Sunt extaziat, pe zi ce trece, că România-i unicat ... în topul celor zece?!? ... Și-i doar prin farmec sau minune; nu de popor harnic și nici de-nțelepciune!?!... Noi plini de idei și

... plecat de atâtea ori, din tot atâtea locuri și înspre alte, multe, fără nicio întoarcere, poate fi cauza nostalgiei, cantonată ca în carcere, a melancoliei gândului, izbucnit focuri, pentru

Cui va rămâne sunetul ce-aud Și cine va mai scrie ce-am cuvinte? Și-atingerea cum va mai fi; nu nud, Dacă nu sunt... și n-ar fi rece, ce fac azi fierbinte? Cum or mai exista copaci și

Faceți rugă la stat pentru bani de copii, Nu mai știți nici ce înseamnă pe lume să vii, Calculați matematic nevoi de valori, Nu mai știți care-i rostul să naști, sau omori. Stați pe-o bandă

Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară, Tăind felii în orice rațiune Ce-și pierde firu’ a nu știu câta oară Până la, până la boală, afecțiune. Își uită gândul, singur,

... de când mă știu, sau poate dinainte, viața mi-o joc, se pare din părinte, ca pe un zar ce îl arunc, cred eu, dar mai e unul, ce nu-l am și-i cel mai greu, că nu-l dețin, să pot să dau vreo

... arealul și timpul, pe care ne întindem fiecare amprentă, sunt sigur dependente de bagajul limitat, purtat cuvinte în sine, ce odată dacă s-au parcurs, ar fi, fără un alt izvor, epuizate, s-ar

Mi-e dor de degete-ți prin păr Tentaculându-mi amintiri; Revăd căldura-ți din priviri, Resimt sărut pe-obraz... Mă dor. Nu mai am aura de pui Și nici nu mai am cui mă plânge... Nicicine

... umană, nu are nici ascuțimea prădătoarelor, nici gaura ascunzișului pradei; este pavilionul, rotunjit în aule, al înțelegerii. 06.08.2012

Nereușită intenție Ratată intervenție Final... de ratat. Eșuat. Început impotent Fatal faliment Risc încercat... Eșuat. Amor repetat Rău programat Copil avortat... Eșuat. Vis

O minge într-un univers în elan, cu cusături de țări tocite de prea mult timp petrecut deja și cu sfârșit în mări sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate ale giganților atleți ai

E-o infuzie de Satană, în abstract... Plaga-n sânge, din ochiu-omenirii. Nu-i respect, nici onoarei, nici firii... Rezultat devastant, ca impact. Creator, e vânzării de carne Nevăzut, cu

De ce ne ducem viața-n doi Căci unul singur ne-am născut? Conceptu-a fost să fi putut Totalu-ntreg, să-l facem noi. Percepte ne-am creat, demonici. ”Singur”, e acum nedumerire!? Dăm vina pe

Știți voi oare iubirea Ce pe cord lasă rană Sau țintiți fericirea... În egoism de Satană ? Știți de-a ei consecință Cum omoară de vrei Sau că-i naștere în ființă Din nectar dat de zei

Sunt... mut ... ascultând.. .citind... ... văzând... plăcând... Mut sunt. Sunt... orb ... pipăind... auzind... ... contemplând... în gând... Orb sunt. Sunt... surd ... invocând...

… natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm, sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieșite fiare înspre afară, privită în lăcrimat de ochi zdrobiți de raze

Ascunzișuri acoperite de fumigene mascante cu cotloane întortocheate ce irump în ieșiri violente, uneori doar exprimate în subterfugii ezitante, sau pur și simplu, sunt doar recunoașteri de

E singurul, puștanul bălai dintre tineri, Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând În slalom între benzi tot fugind, înaintând... Căci timp e presant, e târziu, este vineri. E tânăr, frumos,

Ah, cât bun simț și umilință e-n plâns de-atâtea, atâtea mame Și câte lacrimi seci au tații, parc-ar fi surzi și muți deodată, Cum și iubiți, iubite odată, sunt sfâșieri de poze în rame Ce-au

Genetic nu am fost la împărțeală, Am luat doar ce-a rămas de la ”estetic”... Reprezentantul ce-am avut, a luat ”patetic”; La ”tehnic”, ”cinste” stăm cu mână goală. M-am întrebat de ce nu sunt