Poezie
Mix
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!
1 min lectură·
Mediu
Cât de greșit, pe suflet, spirit,
Îl judecăm la fel precum pe corp,
Ne întrebând naivi de ce e orb
Și mut și surd și ocult, empiric!?
Tot credem putregaiul din coșciug
Ce-ar fi supremul, de ce suntem, anatomici;
De mâini zbierând ne plângând comici,
Purtați de nas cu parul de belciug.
Sau doar mimăm că nu am ști de haruri
Primite, ca și cum doar le-am merita
Indiferent de cum am fi; le-am tot avea
Ca și când făr-a da... le merităm eterne daruri!?
E greu de spus de corp suntem în fond,
Că el dispare sigur când spui ”oare-s cine?”;
Tipar croit se promenând pe oasele divine,
Sau plutim flu, halou, o buclă de fum blond?!
E evidentu-n aparențe vii, teluriene,
Citite material în simț, miros, retine,
În pipăit de vis, plăcerile de bine
De îndestulat ambiții pământene...
... Dar e-un nestins de hipocamp, mister
Ascuns de emisfere, în receptacol,
Vibrând în non-control, ca un oracol
Cu negrul vid din stele, pe-o parte bleu de cer!
21.08.2012
00882
0