Tipat in noapte
Din inima padurii,se-nalta catre cer,
O rugaciune,din suflet de copil ce plange:
-Ajuta-ma sa ies afar’,trimite doamne un inger,
De mana sa ma ia, acas’ sa pot ajunge.
Este o
Templul iubirii.
Un alai de Fat-Frumosi,cavaleri cu scut si zale,
Calrind pe cai focosi se zaresc in vale.
Vin cu gand sa cucereasca cetatea fermecata,
Ce tine intre ziduri iubirea lumii
Nu ești frumoasă spui?
Nu ești frumoasă spui?
Doar aripi îți lipsesc.
Inima o poți fura oricui
Un înger ești, mărturisesc.
De aș avea o soartă bună
Și cauți iubirea ce o spui,
O vorbă
Toamna sufletului meu
E toamnă iar și zilele-s mai scurte,
Nopțile-s mai reci și timpul trece greu.
Mi-e frig in suflet și îmi aduc aminte
De flacăra fierbinte ce-ardea în trupl tău.
Îți
Floarea din suflet.
Iubirea ce o porti in piept, e o floare,
Ce poarta lacrimi,pe albele-i petale.
Sant reci si stau in asteptare,
Sa te racoreasca, cand sufletul te doare.
Dar atunci cand
Regina noptii.
E noapte si ceru-i plin de stele.
Pe o carare, printre fagi,
Doar eu si raza lunii,printre crengi,
Mergeam agale.
Mergeam incet,cu pasi marunti,fara un tel, anume.
Cu fata-n
Soarele si luna.
Iubirea pe pamant, e o farama,
Pe care-a scapat-o Dumnezeu din mana,
Pe cand o scotea din sufletu-i imens,
Si o-mpartea cu drag, in univers.
Cu suflete de muritori,
LA TARMUL INIMII
Pe malul marii, de vant involburata,
Cu ochii plansi,cu paru-n vant,
Pe-un colt de stanca, cu fata-nspre pamant,
Statea plangand, o fata.
Plangea cu-amar,
Plangea de
Pentru tine
Pentru tine,iubire,as vrea sa fiu,
La fel, ca apa unui rau,
In care-ti intra trupul gol,
Iar el te mangaie domol.
Bratul meu, sa te-nconjoare,
La fel ca apa
Clipa de iubire.
Stateam intins pe iarba,
Sub cerul instelat,
Cu ochii, priponiti in luna,
Cu gandu-n-departat.
Vantul, adia usor,
Purtand miros de flori,
Iar gandul meu
Lacrimi ce încă n-au fost plânse
Voi săruta duios și-oi face valuri
În lacrimi ce încă n-au fost plânse
Din ochii tăi frumoși ce țin în maluri
Luciul apelor, din sufletu-ți prelinse.
Am
Și-n ochii tăi curg lacrimi vii
Mă trezesc în miez de noapte
Cu fața-n lacrimi făr să știu
Cuprins de gândurile toate
Ce ies din sufletul pustiu
Să uit. Am încercat de multe ori
Dar
Pe coate și genunchi lângă altar
Pe coate și genunchi lângă altar,
Un om ce greu își duce crucea,
Cu ochii plânși se roagă iar.
Doar el în gând și-aude vocea.
Privește lung la sfinții din
Întoarcere
Întoarce-ți fața spre mine destine
Vreau sa să-ți vorbesc, legat sunt de tine.
Aș vrea să știu unde mergi, de unde vii?
Mă duci spre verdeață, sau mă târăști prin pustii?
Am
Batranete.
Un biet mosneag,frumos barbat,
Statea pe-o banca, ingandurat,
Inconjurat, de pomi in floare,
Si pe-o alee, in fata lui,frumoase fete,trecatoare.
Le priveste ,le zambeste,
Si pe
DI