Poezie
Foc de paie
1 min lectură·
Mediu
Foc de paie.
Eram un tanar,aratos,
Ma pregateam de viata,
Credeam ca tot ce e frumos,
Soarta-mi scoate-n fata.
M-am bucurat, c-am intalnit,
Craiasa dintre stele,
Cu patima eu am iubit,
Frumoasa vietii mele.
Dar, dragostea, ce-aveam in noi,
Era un foc de paie,
Care ardea cu flacari vii.
S-a stins la prima ploaie.
Dar sub cenusa ce-a ramas,
Se vede-o rana-adanca,
A fost candva, a fost frumos,
Dar rana, doare inca.
De rana-am incercat sa scap,
Iubind o alta fata.
Dar nici atunci,n-aveam sa scap,
Cu inima curata.
In sufletu naiv, de-atunci,
Era a doua rana.
Acum, ranile-s adanci,
D-au incetat sa doara.
Din tot ce-n inima am adunat,
Dureri si bucurie,
Sufletul a invatat,
Ce-nseamna-un foc de paie.
Dance I.
001.927
0