Dana Stefan

hm..
te citesc constant dar tu lasi tare putin loc in care sa se aseze omul..:)
ultimele confesiuni ale personajului tau sunt atat de dense incat obliga doar sa stai si sa asculti, pentru ca, personal, nici cred ca barbatul acesta si-ar dori nici macar sa fie intrerupt din sirul gandului..
ultimele doua poeme insa le percep ca pe un spatiu de respiro intre doua extreme. chiar daca, dramatic, inca se resimte sentimentul de nemultumire, de neajuns, descopar ca atunci cand tragi aer in piept, prinzi culoare.:) si eu despre culoare pot sa-ti povestesc la nesfarsit.:)
sunt insa obligata sa ma asez doar in spatiile libere ale traiectului tau spiralat. labirintul tau nu are porti, tu iti asumi drumul, pas cu pas. si-atunci, sunt lucruri ce nu pot fi puse la vedere nici de cel care te citeste..
ca, un nesfarsit balans, ca un anume sentiment de frustrare, de neimplinire, ca, poate, mult prea multa experienta traita in timp nepotrivit, nu stiu..ce simt insa, e ca inca ai suficienta forta sa lupti, sa faci chiar planuri de lupta si batalie.
singurul lucru pe care, camarad de arme fara arme care-ti sunt, ti-l doresc sincer si din tot sufletul, este sa FACI CUMVA sa-ti deschizi toate usile si ferestrele sa intre bine lumina. si acum nu ma refer la Lumina de sus, tu ai insusirea ca, reflectata prin tine, lumina sa se descompuna simplu in cele sapte culori. crede-ma pt.
o spun si eu, la fel cum iti scrii tu poemele, cu toata seriozitatea.
o singura sugestie am : spune simplu, nu in limbi straine, nu help, nu who I am, chiar daca \"spamul\" te obliga. nu eu, cititor, trebuie sa inteleg, ci tu, pe tine, in limba ta si doar a ta.

Linea

anca puncteaza foarte bine o diferenta mare de nuanta aici. intre streang si lat, chiar si funie, care, prin extensie, poate fi pana si din matase :) )este o diferenta ca de la cer la pamant.
miezul acestui poem exista insa, chiar si prin conotatia pe care ne-o oferi tu, alexandru. eu din principiu respect unghiul de privire al celuilalt, dar in cazul acesta, doresc sincer sa inteleg ce ai tinut se spui in ceea ce priveste simbolistica acestui cuvant, streang, in acest context. pentru ca eu stiu ce poate insemna cuvantul acesta, insa in acest context, mi-e frica sa-l pricep cum il spui tu..
nu e periculos.:) doar ca formatia mea ma obliga sa gandesc hotarat la firul de matase..:) la funia impletita din te miri ce, la latzul care leaga pana si fara nici o putinta de scapare..
altfel, toata constructia, si pana si ideea pe care tii sa o exprimi aici e de admirat. adica pot cu usurinta sa imi imaginez Pupa Pamantului, femeia ta prin care, nodul se leagă, ornat cu fibule în formă de Tine și Ea, limbaj al semnelor ciucuri zbătând tivurile anotimpului de reîmblânzire a esarfei...

pentru ca, uite, invelită in tesătura din fir organic de mătase, Pupa Pământului tau viseaza…
printr-un, Alb Alfabet al Tăcerii, ea reinventeaza pentru tine cuvinte …
ca să croiască apoi din ele o esarfa si iar si iar ca să se decoreze…:)

Linea

Exista diverse formule de redactare a unei pagini, mai ales atunci cand aceasta are insertii vizuale si e semnata de un grup de autori.
Vad ca e nevoie de precizari, si imi permit sa le fac, pentru ca am fost implicata in procesul de redactare a primei pagini din lantul celor 7.
Cand ti se ofera, autor, intr-o serie experimentala, modalitati diferite de gandire si organizare a unui text, e logic, despinzi de regula stabilita de comun acord intre autori, in ceea ce priveste intregul.
In cazul lantului initiat de Cristina, fiecare postare a fost organizata in pagina in mod diferit, si bine a fost si asa, pentru ca s-a vizat, mi-ar place sa cred, o unitate in diversitate a lantului de postari, luat el insusi ca intreg. Cind spun lant, ma refer la cele 7 serii tematice postate .
Haiga toamna in lant –prima postare, a urmarit ca prim exercitiu de postare, insiruirea imaginilor la aceeasi dimensiune pentru toti autorii. Este singura fila la care am lucrat la alinierea dimensionala, pentru ca mi s-a cerut ajutorul si m-am oferit sa ajut neconditionat. Fontul de litera, italic sau bold, insertiile textelor, au fost apoi la alegerea Cristinei sau a autorilor, dupa caz.
Orase, oameni viziuni – unde fiecare autor a avut libertatea de a-si alege imaginea, formatul, dimensiunea pe care o doreste, si sa-si lucreze singur chiar, raportat la text, poemul vizual, sau Haiga de iarna in lant, Haiga de primavara in lant, Gratie intr-o clipa, zborul, Haiga de toamna in lant – au fost, apoi, treceri graduale, pana la ultima postare, spre pagini cu imagini fotografice fie la aceleasi dimensiuni, fie in marimi aleatoare, cu texte italice sau bold, in caractere diferite de litera, inserate de regula in pagina de catre organizator.
Nu am avut nici o contributie la tot acest demers.
In toate cele 7 lanturi tematice au existat insa si autori care si-au redactat singuri vizuala, in accept comun, intelegand ca ajuta prin asta autorul ce a lansat invitatiile de colaborare, cel care a si lucrat adica efectiv, fila cu fila la editarea acestor pagini. Nu e deloc usor sa depui o asemenea munca.
Dintre acesti autori fac si eu parte.
Avand acest accept de a-mi prelucra independent imaginea, eu mi-am lucrat vizuala dupa legile bazale ale compozitiei, pe care eu le cunosc ca pe apa, credeti-ma, pentru ca nu le-am inventat eu ca pe-o chichita, si in care, legi, textul e inclus intotdeauna ca element compozitional.
Nu va suparati, la capitolul acesta eu nu fac rabat.
Daca, dupa 7 serii, se constata ca acest demers independent nu este agreat, nici o suparare.
Cristina, eu una te rog, insa foarte ferm, scoate vizuala mea din aceasta pagina. O voi posta pe fila mea, fara problema si totul e rezolvat.
Bia, iti multumesc pentru, domnilor, doamnelor, a fost o placere sa ma alatur dumneavoastra, prin poeme a unor reale exercitii de admiratie.

Linea

felicitari, felicitari! :)
ne bucuram alaturi de tine, adrian draga si-ti dorim inca pe-atatea anotimpuri pe care sa le dezlegi si sa le legi prin poetica ta deosebita!
suntem alaturi de tine cu sufletul,
dana, dan aldea

anumite distante nu se masoara cu unitatile de masura binecunoscute. asa ca suntem acum la un brat si un deget distanta de tine, Anni. sa ai parte de o toamna splendida la lansarea ta de carte, vei avea oameni invaluitori langa tine, langa care si noi, cu sufletul si din tot sufletul, iti vom fi alaturi.

dana si dan aldea

un eveniment de amploare, felicitari, domnule! iti doresc succes! sa ai parte de urme ale pasilor tai in nisip, la drumul tau!

Linea

a disparut un artist care ne-a colorat copilaria..
am ramas cu universul populat al lumilor sale: Cartea cu povesti.
odihneasca-se in pace!

Linea

m-au emotionat introspectiile tale. detalii ce ne compun ziua, surprinse cu fin spirit de observatie,si care duc, intr-un final, spre marile calatorii imaginare, unde totul se poate materializa, totul poate deveni posibil, prin insasi proiectia noastra ce le defineste ca tot.. noi suntem intregul compus din feliile din noi..
continua jurnalul acesta despre lumile nevazute, Mariana. si poate iti propui, pornind de aici, ca un exercitiu creativ, sa micsorezi cadrul, mulindu-te pe formele lui, in imagini condensate, folosindu-te de tot mai putine cuvinte, ca sa ajungi si la o alta formula de expresie: poemul de tip haiku, din 3 versuri in 5-7-5 silabe..
:)

Linea

Si-atunci cand nu-ti mai raman
nici macar taceri,
nici macar cuvinte,
sa auzi greierii ultramarinului tau
soptindu-ti in verde,
povesti frumoase despre lumea
neinteles de rosie pentru ei,
a cuvintelor-nerostite...
:)

La multi ani! doamna Mamier

cu alese sentimente si consideratie,

Linea

felicitari, Laurentiu!
aparitia volumul tau, da, cu siguranta o promisiune pe care se poate conta.
cu sufletul alaturi de tine la lansare!
Nia, multumim pentru.

Linea

Tu poti sa taci atat de spectaculos, pe cat de exuberant stii compune focuri-artificii de cuvinte despre cat de frumos va fi atunci cand vei simti nevoia sa taci.

Daca exista in geografia ta spirituala, o tainica alternanta intre ape fara de sfarsit si scurgerea de clepsidra a silabelor-cuvinte in picaturi de timp, tu stii sa treci peste cuvinte.
Dar tu iar stii, povestile tale au fost si sunt de fapt drumul tau de la tine pana la tine, si daca eu sunt in stare sa fac gesturi cu adevarat ample, nu doar colorate cum s-ar parea, va fi in stare si eu-ul tau, fara contur care sa-l limiteze, sa se colorize pana si intr-un fel de albastru-departare, pentru ca, atunci cand eu voi spune \"mai indepartat de atat nu se poate\", sa poti veni tu ca sa spui, ca aici intr-un respiro, \"sunt albastra si inca albastra, in mine\"..

Linea

pentru studiul si aplecarea ta minutioasa asupra starilor care genereaza echilibrul perfect, si, in acest context, titlul sub care aduni poemele marunte este perfect, pentru delicatetea imaginilor vizuale care transpar in ochii cititorului, pentru frumusetea obiectelor care iti compun spatiul ce se vrea desavarsit, pentru cursivitatea gandului, pentru profunzimea ideii, pentru samburele invelit in miez, insemn acest ciclu de poeme si astept cu interes sa te citesc in continuare, ca sa ajung prin tine in centrul spiralei, in miezul cel mai miez..:)

Linea

Motto:
Măturând grădina, mătura uită zăpada...(Haiku-Basho)

Sub amprenta acestor cuvinte, poemul tău dezvoltă prin grave conotații un sens care pentru mine a fost, este și va fi cu încărcătura unui crez: atunci când există iubire, ajungi dincolo de cuvinte, iar prin Cuvintele tăceri, aerul pe care-l sorbi din celălalt, nu mai poate depăși nodul din gât, așa e..
Este surprinzătoare pentru mine și analogia dintre anotimpul iernatec de aici și liniștea desăvârșită care cuprinde Omul, atunci când e iubirea.. Împărtășesc și eu aceeași convingere.
Să fie așa, că în sfârșit te așezi în tăcere ca într-o desăvârșire, ca într-un tipar perfect, ca într-un cuib, ca într-o matrice?..
Tu vii și-mi spui adevărat: \"sufletul ocolește zăpada, parcurge distanțele până la far cu ochii..\"

După un text din Zohar, referitor la sărutul divin, - „Cel al cărui suflet iese prin sărutare, aderă la un suflet de care nu se mai desparte niciodată“-, eu vin și mai adaug:
Într-o dumnezeiască tăcere, dintr-un Bărbat și o Femeie se naște-o lume cu tot atâtea altfel de ceruri, câte săruturi alătură inseparabil un copac încâlciturilor sale. Și povestea lor de iubire este: “Să mă săruți cu sărutările gurii tale..”

Linea

E de neimaginat pentru mine să trasez linii precise cu echerul, doar ca să se așeze compoziția picturală într-un spațiu matematic, precis și corect limitat. Acest poem e o compoziție.
El se va bucura atunci de toate libertățile pe care i le conferă genul, tocmai datorită expresivităților formelor sale.
Spațiul compozițional al acestui poem îl percep vizual, ca pe o casă.
Casa Cusătoresei de pietre are la ferestre mici obiecte filigranate, așezate în nișe la vedere.
Obiectele, -delicate ațe împletite ce-nșiră pietre roz-, păstrează, închise etanș în ele, memoriile unei zile cu un reflex perlat.
Obiectele, dantelării bătute în pietre, prețiozități de arginturi coclite, scapără-n lumini, iar gândul amestecă umbra, desfăcând o fiecare zi de noapte, tot în alte și alte grafii.
Obiectele, țesături apoi mulate pe formele simple ale Femeii, ca un penel ce amestecă pe pânză valul risipit, cât să picteze apoi din el o simplă acuarelă..
Obiectele, măruntul zilelor noastre, în praf de risipiri, pentru că pietrele mărunte se-nșiră și sufletul se leagă…

Casa Cusătoresei de pietre are în nișe obiecte bătute în pietre și argint filigranat, ce decorează subtil ferestrele, și ele sunt atât de neapărate și atât de liber puse la vedere, încât nimănui nu-i trece prin gând să le fure... :)

Linea

foto: wataru yanagida

indraznesc si eu sa alatur starea, transpusa vizual, pe care mi-o inspira parcurgerea micilor tale poeme bijuterii..
efectul de complementaritate ramane, indiferent daca semintele gandului se risipesc in aer, ca manate de vant..

Linea

ma incapatanez sa ma intelegi:
\"Știu ce spui, Dana, dar nu se întrevede un capat al drumului\"
dar unde scrie aici despre capatul vreunui drum, adrian?

uite:
acest dincolo de hotar e o pajiste larga, necuprinsa, unde, in sfasit, om, te poti extinde prin toate trairile si sentimentele, prin experienta acumulata, nelimitat,

dincolo de hotar = cunoasterea ta pana dincolo de tine, drum parcurs ca sa parcurgi un drum. sa pasesti pe drum. muncesti sa te cunosti, si-atunci cand, dincolo de tine, dai de acel spatiu larg ,b> din tine,, de necuprins, capeti suprema libertate de miscare castigata din experientele de viata dobandite. prin ele te desavarsesti. te imbogatesc proiectiile tale in spaiu necuprins.
admir necuprinsul tau!, asta tot incerc sa-ti zic.:)

nu despre taramul umbrelor spun eu aici, adrian draga. \"dincolo de hotar\" inseamna pentru mine, pina dincolo de tine, pana dincolo de fiinta, dincolo de tot ce te cuprinde.:) nu acesta e idealul suprem al omului? sa ai sansa, taria, forta, dorinta, sa te cunosti pana si dincolo de tine? :)
dupa simtirea mea, acest dincolo de hotar e o pajiste larga, necuprinsa, unde, in sfasit, om, te poti extinde prin toate trairile si sentimentele, prin experienta acumulata, nelimitat..

multa sanatate iti dorim,
dana

s-ar putea, asa cum mie mi se desfac (in)semnele tale, ca \" Orele Tacerii\" sa insemne timpul cantaririi potrivit fiecarui detaliu care te compune. insa, hotarat, meditatia aceasta se petrece dincolo de hotar. tu esti un om care ai reusit sa treci dincolo. ce se intampla dincolo de hotar? cei ce ajung pana acolo stiu de unde vin, stiu ce drum au parcurs si mai ales stiu cat de necuprinsi sunt dincolo...
te citesc cu incantare sa pricep cat mai mult din calatoriile tale, prin tine..

Linea

dincolo de aprecierile privitoare la autorii ce mentin, de catva timp bun, o asemenea manifestare creativa colectiva, legata de poemul de mici dimensiuni, la care adaug multumiri Cristinei pentru invitatii, tin sa adaug cateva precizari referitoare la posibila tiparitura a acestor lanturi de anotimpuri, sugerate aici de cativa de mai sus:

ca sa aduni intr-o editie tiparita sute de poeme vizuale, in formula stricta a ceea ce s-a postat pe poezie.ro, ai nevoie, obligatoriu, de acceptul fiecarui artist fotograf ca sa tiparesti poemele. regulamentul copyright pretinde, si pe buna dreptate, ca, in cazul in care imaginile foto sunt folosite in proiecte care se comercializeaza, poti sa apelezi la o imagine doar cu acordul scris al autorului.
deduc, e extrem de greu sa obtii peste o suta de astfel de acorduri scrise, si asta in cazul in care artistul fotograf nu are si alte pretentii, privind drepturile de autor.
o varianta exista, insa munca de redactare va fi uriasa, migaloasa si neplatita: sa doreasca unul din autorii poemelor sa inlocuiasca, poem cu poem, incepand cu primul montaj si pana azi, fiecare imagine vizuala, prin recompunerea poemelor in alte imagini.
asta inseamna si ca fiecare autor trebuie sa reia, inainte de redactare, fiecare lucrare in parte, care ii apartine, si sa faca noi fotograme pentru fiecare poem al sau, ca apoi sa il predea celui care redacteaza cartea.
imaginile pot fi DOAR ale autorilor de poeme.

vor exista apoi discutii: cu siguranta cel ce presteaza munca de redactare trebuie recompensat cu alt procent din vanzarea cartii.
bun. nu se va angaja niciun autor, se da materialul la o editura. editura trebuie platita, poligrafia trebuie platita. cartea cu peste o suta de imagini color va avea un pret exorbitant de tiparire.

deci, dragii mei, nu e deloc o treaba simpla sa se pritoceasca o asemenea carte. ne-o putem insa imagina, si da, ar fi frumos, mai ales, sa ajungi sa aduni atatea poeme marunte intr-o carte.

legat de toate filele postate pana acum, din punctul meu de vedere:
daca intelegem ca autorii stau sub o flamura ca sa exprime laolalta o unitate in diversitate, e perfect. :)
din acest punct de vedere, sper ca anotimpurile sa se preumble la nesfarsit.:)

Linea

felicitari participantilor si premiatilor!
un eveniment imbucurator pe site, consideratie pentru organizatori.

Linea