Dana Stanescu

Da da, remarcabil text. Recunosc ca m-am mai invartit in jurul textelor tale. Admir cu cata rabdare stai sa scrii, sa construiesti monologul interior, orasul, strada...

si mie mi-a placut ideea cu numaratul incrancenat intercalat cu rostirea numelui Cristinei perfect potrivit in context...

mi s-a zburlit pielea la scena cadavrului. reusit, acum merg sa citesc continuarea

Ce facusi, mai, Sandra...Recunosc ca am citit de aseara textul si m-am dus la culcare bine dispusa, dar am zis ca iti las semn de citire dimineata.
Intai ca mi-a placut mult introducerea. Apoi dialogurile savuroase la care am ras cu gura pana la urechi, desi e aici un amestec aici de arii lexicale, am ras tare de paduchii lui Dumnezeu si balbaiala lui Moise si mustruluiala pe care o primeste bietul cioban.

Dar, in spatele dialogurilor si frazelor savuroase (se vede placerea cu care ai scris acest text) se construieste frumos parabola, ajungem la Dumnezeu fiecare prin sufletul si in felul sau chiar daca trebuie sa ia atatea forme...

si cuvintele cat de inutile sunt uneori

La a doua citire am remarcat pasaje deosebite:
Moise nu mai alergase de mult. Prefera să meargă grav și măsurat, ca un om care nu se grăbește nicăieri, pentru că a ajuns

Și Moise se trezi aruncat dincolo de cuvinte, de idei și de tot ceea ce avusese vre-o însemnătate până în dimineața aceea.

si mai sunt...

ei, nu era atat de greu. au rezistat televizoarele alea destul si de atunci am mai invatat destule. hai, ca ma gandeam ca vii sa darami pe aici.

deh, mai, Mae, cin\' te-a pus sa citesti pana la sfarsit? :))pai prozaic trebuia sa fie, adica sa nu mai bat campii in stil liricoid (ma scuzati) ca asta o fac destul.

cat despre jurnal, l-am scris in toate felurile, doar ca nu e aici :)))

al doilea text va fi o colaborare. eu voi avea un rol mai mic, acum il editez...

incerc sa scot mai mult de la mine, vreau sa rup barierele epicului, sa stau sa scriu cu mai multa rabdare si profunzime, mai introspectiv, sa creez personaje, situatii. cam ambitioasa :)))

multam de trecere ca intotdeauna, privesti si dincolo.

nu m-am suparat ca nu as avea de ce. poti sa ii faci ce vrei. e tot o joaca. pentru fiecare cuvintele inseamna mereu altceva. suntem un infinit de simtiri

Eddie, stii tu, trebuie sa ne inventam si sa ne reinventam tot timpul. te astept si pe tine :).
Elena, vine vacantaaa, ce bine, aici e doar o particica din mine. multam de semn. cu drag

Cami, pe cuvant ca scriu mai mult si mai des daca asta te face sa mai vii pe aici. Asa e, acolo e baiul, nu e bine fara prieteni, si mai rau, fara prieteni interesanti de la care sa ramai cu ceva sufleteste, de la care sa inveti ceva, sa te impinga sa vrei mai mult de la tine. si sa te simti bine cu ei. incep sa fie tot mai rari sau la distante tot mai mari :)

nu e greu sa tii un jurnal. asa ziceam si eu ca tine pana am pus mana si am scris. ehh dar aici e poveste lungaaaa... multumesc de steluta. mi-e drag de ea ca e de la tine

Bea a prins drag de mine si stiu ca, desi citeste ce scriu, in minte are un gand: dar de scris serios cand te apuci:)?. ai simtit si tu ca e un pic fugitiva, deci mai am de lucru. trebuie sa scriu mai mult, sa am mai multa rabdare sa tes...

Imi place sa studiez oamenii, am mai scris portrete dar nu le-am afisat aici...sa vedem ce o sa mai fie in urmatorul...

si eu astept sa scrii de Paris.

Ela , da, o sa fie cateva zile in care o sa \'plang\':)) dar trec ele ...
Adina, asa e, cateodata nu vor sa se mai astearna. cat despre vise , stii si tu , poate mai multe decat mine...

culoare , sunet si parfum. Ce faci, Ela, scrii despre doruri? nu stiu a cui e vina, nu suntem nici noi nici curcubeul nici anotimpul care nu a venit inca.

toate la timpul lor :)scrie-ne despre Paris. aseaza-te la o masuta la o cafenea si scrie-ne de acolo

Nu mai sterge textele ca nu am apucat sa citesc... m-am amuzat si eu si mi-am adus aminte ce faceam cand eu si unul din frati ne plictiseam , dadeam sonorul pe mute si faceam noi dialoguri la film.

facem o conventie. spune-mi dana. apoi .. stiu ce vrei sa spui dar... nu prea imi vine sa spun tot. asa... sa imi deschid inima prea usor si oricum. dar uite ce mi-a facut o prietena, m-a provocat sa scriu un text EPIC, cica sa scap de ROZUL din mine. Acum lucrez la el, sunt curioasa ce o sa zici acolo...
te astept

multam , Elena de vizita si semn, iar coboara visele in poezie

prin toti prietenii mei care au fost prezenti, cred ca am fost si eu acolo. pozili pozili unde sunt? felicitari organizatorilor si participantilor si la cat mai multe astfel de evenimente

mi-a placut tabloul tau incremenit intr-o eterna zi de luni. repetitia versurilor accentueaza atmosfera gri si ii da o melodicitate aparte

las aici un semn de citire. nu pot sa spun ca am inteles poezia, mi-a placut tonul ludic si imaginea degetelor si a calelor.

M-a uimit si m-a bucurat insa titlul . ce surpriza pentru mine:)

cred ca m-a pacalit serverul,...acum vad din nou toate textele. asa e mai bine.

tu chiar ai sters textele, nu se poate! venisem sa iti spun cam ce citesc eu pe aici pe site... dar nu mai scriu nimic ...de ce ai sters? nu inteleg

m-am zapacit cu punctajele , oricum scriem si citim fara sa tinem cont de ele...

hm, printesa Castanie e o prietena de a mea pe care sunt tare bucuroasa ca am cunoscut-o. acum e tare ocupata dar cand o mai prind, poate mai scriem.
e foarte adevarat ce spui. nu e revolta in poeziile mele sau in texte sau dramatism. asta e firea mea, mai contemplativa, mai relaxata. si da, cata dreptate ai, si eu simt ca nu am dobandit cu adevarat o libertate si un curaj in scris... dar nu renuntam...

am sa iti las si eu niste nume de aici care imi plac. sa ma gandesc

auu asa e, acum m-am recitit. literatura se poate face din orice. poate revin, dupa ce scap de scarbici si mai discutam. subiectul e vast. eu zic ca trebuie sa ma depasesc. sa fiu mai buna in ce scriu

hmmm intai iti reprosez un pic lirismul textului rau :) dar sa revenim la idei, la esenta.cu foarte multe sunt de acord. ce simt eu? vorbesti de jurnal. sunt foarte multe tipuri de jurnale, daca intentionezi sa tii unul numai loterar esti cam sortit esecului. in acelasi timp, am citit o multime de pagini care respirau literatura de buna calitate, si stiu ca nu o faceau intentionat. eu cred ca unii sunt nascuti scriitori, au ceva de spus si o fac oricum.
da, trairile noastre trebuie sublimate. un text trebuie sa isi depaseasca conditai de cuvant pus pe hartie.

nu sunt de acord cu literatura care se poate scrie din orice, exercitiile sunt bune ca si antrenament dar adac anu pui ceva din stropul ala de dumnezeire din fiecare, nu are nici o valoare.

e prea vast subiectul:)) imi vin in minte tot felul de exemple de scriitori si opere care pot fi argumente si contraargumente la ce ai spus tu, la ce spun eu , la ce spune fiecare.

e adevarat, trebuie sa fii tu dar sa te si depasesti.
ma uit la ce am scris eu. uneori ma amuz, alteori mi se par penibile. sau ma uimesc caci nu stiam ca erau in mintea mea, altele sunt exercitii de imaginatie, joaca... unele sunt atat de personale incat am zis ca nu am sa mai arat ce tine de inima mea aici:)

tare complicat, nu-i asa?