Dana Stanescu

Da, Cami, ma joc. multam de trecere. Nu aud voci:). si pentru eventuale interpretari gresite, am ales sa scot niste versuri.

G Deaconu, multumesc pentru trecere si ganduri.

Cat despre valuri, m-am gandit, m-am rasucit, nu prea imi iese acum... poate la o alta provocare.

M-am oprit pentru sentimentul de familiaritate de la primele randuri, poate de la margelele verzi si poza nuntii bunicilor. Bunica mea, o femeie cocheta, desi la tara, avea niste siraguri de perle, tot din plastic, pentru care as da orice acum sa le am. Stateam ore intregi cautand in cutiile pline de \'comori\' cum le numeam atunci, brose, margele, nasturi. De unde poate si mania de azi de a colectiona tot felul de prostii. Si deja-vu peste deja-vu, fotografia alaturi de bunici \'Gura mi-a încremenit intr-o vocala
rotunda a pledoariei de gândac in curs de strivire\' , am si eu una asa, singurele care-mi plac sunt cele din acea perioada. Nici acum nu cred ca sunt in stare sa invat o poezie, chinul lumii si la scoala. Slabiciune pentru Teodoreanu si alt flash back cu mine rasfoind cele 3 volume,
pe care m-am semnat pueril...

Ca intr-o amintire falsa vad si pendulul de pe peretele unchiului...

Ti-am citit si celelalte texte si mi-a placut tonul aparent detasat, usor ironic pe alocuri, frazarea atent dar lejer abordata si mai ales naturaletea scrierii. Melancolica dar nu mai mult decat iti dai voie.

mepetreie pentru timpul liber, mai. nu m-am oferit pentru altceva. si vreau autograf in latina. gata, ca deja sunt la offtopic dar trebuia sa dau o dezmintire sa nu se inteleaga gresit

las si eu felicitarile mele aici pentru a doua carte a ta de poezii. si incerc sa vin si eu cu muzichie pregatita si alte cele necesare la un asa eveniment. si apoi hitchiking spre bucuresti.

cu tot dragul

e cumva genul de carte motivationala tradus in draci de la americani? sau ma insel eu? interesant articolul tau dar nu cred ca as putea inghiti o astfel de carte.

uneori tare ma bucur cand am dreptate. e bine, cami. uite asa crestem

Nu s-a schimbat nimicut, poezia e mai veche, pe atunci cand primavara se chinuia sa vina . doar ca atunci nu am putut sa o pun pe agonia din lipsa de nivel. da, cu finalul si eu simt ceva. ( erau universuri coridoare dar am renuntat )

ma joc, ma joc , nu stii? pozele mi le-ai vazut? chiar acum termin o \'provocare\'

gatesc si scriu :)))

te pup si imi e doooor

Costin, am stat ceva sa citesc ce ai scris tu. bine, m-a uimit si steluta, semn ca intr-adevar ti-a placut dar m-a bucurat mai mult scenariul derulat de tine pornind de la atmosfera. asa ca eu te-as sfatui sa iei tu creionul frumusel si sa schitezi un tablou in proza al femeii palide sau al clovnului trist. cred ca ar iesi cel putin interesant. oof rar sunt ceea ce par, dar nu vreau sa vorbesc de asta.

A. H. Gheorghiu, am citit cu multa atentie comentariul si, din afara, sunt de acord si m-ai facut sa ma gandesc serios sa umplu golul vazut de tine. o legatura intre strofe exista numai ca eu nu am facut-o. cum a venit toamna am comparat inchiderea oamenilor in case ca in niste cochilii , de aici si \'partea moale si partea tare\'( aici e de lucru si o sa revin pe versuri pentru a reda mai bine ce am simtit). in copilarie suntem foarte deschisi, inca nu stim bine sa ne ascundem, sa ne prefacem, sa ne aparam eventual. am avut o perioada mare in care nu vroiam sa stie nimeni cum sunt pentru ca asta ma facea vulnerabila. de unde si mastile succesive. asta ar fi trebuit sa scriu in locul celor 2 versuri:)

am aratat poezia unei prietene si, citind comentariile destul de controversate, a zis decat atat: pai asa esti tu, asa gandesti tu... cam asta ar fi.

Ioana, multumesc, ba mai bine nu :))
Bogdan, nu era nevoie. eu am inteles din prima nu trebuie sa incerci sa impresionezi pe nimeni. (18 ani my ass).

dom\'le, si eu care ma credeam o bucatareasa perfecta, nici cum fracturata. am un singur rand care ar aduce a aforism maxima cujetare adanca dar adanca rau. in rest, imi pare rau ca ti-a cazut greu la stomac. poate altadata o sa fie mai bine si o sa gasesti si ceva care sa iti placa.

la al doilea comentariu ma abtin

Vladimir, nu mai zambi atat ca nu merge. Chestia cu adjectivarile nu are legatura cu altcineva si nici nu ma intereseaza. e \'defectul\' meu ca atunci cand nu am ce face citesc despre istoria literaturii, teoria literaturii, critica and stuff si normal ca atunci cand citesc o poezie, o povestire, ma rog, un text, sa imi folosesc si eventualele cunostinte. whatever. au scris altii inaintea mea asa ca replica asta a ta e oricum aiurea. tu esti liber sa scrii cum vrei, eu sa comentez cum vreau. :)

Cristinuta, habar nu am ce insemna obiceiul cu atarnatul rufariei albe la ferestre, oricum stiu ca as avea tare putine, mai ales la capitolul izmene. o fi opusul spalarii rufelor in familie? Glumesc:) multumesc mult pentru steluta, pentru aprecierea de la tine ca stiu ca iti plac ciudateniile si daca m-am incadrat acolo cred ca e bine. scriu mai \'zgarcit\' ca asta e stilul meu, desi as putea trisa, filolog fiind, si as putea scrie cum as vrea.

andrei neagu, nu am inteles chiar tot dar am retinut ca zilele se scurg intr-un ritm diferit. intr-un fel ai dreptate, are legatura si cu persoana iubita. la fel de bine cum si fiecare poate manipula iluzia asta numita perceptie temporala.

linea, pietrele uneori fac apa sa vorbeasca. cuvinte in cascada. iti multumesc pentru raspunsul la intrebarea mea.

dorin cozan, te urmaresc destul de amuzata de cateva zile. da, citind \'cu care\' pare deranjant. o sa ma gandesc la o modificare, ceva, dar nu acum ca nu am chef. strofa aia nu o sterg, nu imi plac mereu poemele liniare, mai are omul voie sa deraieze de la firul aparent logic.

ioana. da, si eu tin la imagine dar mi-e greu sa explic cum am ajuns aici, drumul e tare sinuos, ca o dara lipicioasa printre oameni...
multam de semn

\'Nici pietrele nu tac, nici oamenii nu pot vorbi.\' uite cum faci tu frumos poezie, poate si mai frumos decat spun eu unele lucruri. Tu , Ela deja ma cunosti si stii ce lucruri au importanta pentru mine. poezia mea e a mea cu reusite sau nu, unii l-ar putea gasi prea simplist, altii frumos, ca voi... eu nu stiu.. ma bucur cand cineva rezoneaza. oricum, m-ai emotionat si nu e prima data.

pana gasesc alta formulare pentru ce vreau sa spun, am mai modificat. multam de trecere

tagul</b> uff, sper ca e bine acum

vezi ca sunt serioasa. ia sa vedem ce ai tu pe aici.

intai poezia e in doua tonuri, pe jumatate imi place, ti-as reprosa adjectivarile, nu in exces dar care, scuturate sau schimbate cu alte sintagme (imbogatirea expresiei? ), ar da un plus poeziei:

cu mâinile turmentate de dor
până ce marginile sticloase ale ecoului
îți vor sfâșia pielea aurie a sânului
. o sa imi raspunzi ca nu se poate fara dar mi-ar placea sa fie in concordanta cu inceputul aceleiasi strofe care m-a facut sa comentez).

si aici la fel:

caut fragmente de zâmbet printre gunoaie
îți mângâi conturul violat de lumină
în suburbiile unui mister dezvrăjit

si apoi iar continui pe placul meu. eu as spune cum violeaza lumina conturul trupului in alt mod, cum isi pierd suburbiile vraja, misterul... nu as fi atat de sintetica aici...

titlul e bun dar nu prea se potriveste cu poezia, ar merge ceva urban

:)

hai sa iti cant: multi ani traiasca, multi ani traiascaaaa, la muulti aaani! :) sa fii frumoasa mereu, sanatoasa, inspiratia sa fie mereu cu tine, sa ai liniste in suflet si... sa fii iubita. Te sarut cu mult drag,

dana

...and proud of that :) Eu am un motan care e foarte iubicios, el si fratele lui au avut grija de 3 micuti, plus inca una mai tarziu. Dar asta e alta poveste. Uite ce iti propun eu: am o pagina web cu destul de multa vizibilitate unde eu si prietenii mei ne punem poze cu pisicii si aventurile lor. Daca poti, trimite-mi o poza, doua cu ei si eu pun un anunut acolo. si poate avem noroc :)

my email: dana.stanescu@gmail.com

uenu mai am foto dar promit sa iti desenez ceva cand ne-om intalni. La multi ani, sa fii sanatoasa si la cat mai multa inspiratie si culoare.

semnez aici la fetele dragi:)

hmm there\'s something wrong with this picture. intai titlul Hohot de furtuna. numai eu stiu cat am insistat pe langa cineva sa renunte la \'hohotul\' din poeziile lui si nu mi-a venit sa cred cand am vazut titlul la tine:))).

e ceva ce nu imi place si nu stiu ce, sa fie inima repetata de 3 ori cred, sa fie \'cu colții umezi de sînge și ochii de lapte\' sau \'cu capul stîlcit în malaxorul visurilor\'...

dar e numai parerea mea, nu trebuie sa ma iei in seama. doar ca isi pierde din suflu poezia, e sugrumata de expresii prea dure pierzandu-si atmosfera aparent melancolica dar laid back de la inceput.

daca vad lumina aprinsa, am obiceiul sa ma strecor inauntru, neinvitata, ca un spectator profesionist ce sunt. de fapt am vrut sa iti spun ca m-au impresionat cateva imagini aici la tine: strada aceea unde muzicanții aruncă după trecători cu monede.

si cea a trecatorului fara simbrie....

si nu numai acestea...